1Și el mi‐a zis: Fiu al omului, stai pe picioarele tale și voi vorbi cu tine.
2Și când a vorbit cu mine, Duhul a intrat în mine și m‐a pus pe picioarele mele și am auzit pe cel ce vorbea cu mine.
3Și mi‐a zis: Fiu al omului, eu te trimit la copiii lui Israel, la neamuri care sunt răsculătoare, care s‐au răsculat împotriva mea: ei și părinții lor mi‐au fost neascultători până în ziua de astăzi.
4Și copiii sunt obraznici și cu inimă îndărătnică. Eu te trimit le ei și le vei zice: Așa zice Domnul Dumnezeu:
5Și ei, fie că vor asculta, fie că se vor lăsa, (căci sunt o casă răsculătoare,) vor ști totuși că a fost un proroc între ei.
6Și tu, fiu al omului, nu te teme de ei și nu te înspăimânta de cuvintele lor, deși ai cu tine pălămide și spini și locuiești între scorpii; nu te teme de cuvintele lor, nici nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt o casă răsculătoare.
7Și să le spui cuvintele mele, fie că vor asculta, fie că se vor lăsa; căci sunt foarte răsculători.
8Dar tu, fiu al omului, ascultă ce‐ți zic: Nu fi răsculător ca această casă răsculătoare; deschide‐ți gura și mănâncă ce‐ți dau.
9Și m‐am uitat și iată o mână întinsă spre mine; și iată în ea era un sul de carte.
10Și l‐a desfășurat înaintea mea și era scris pe dinăuntru și pe dinapoi; și în el erau scrise bociri și plângere și văitare.