Ecclesiastes 7
1 Mai bine un nume bun decât untdelemn de preț și ziua morții decât ziua nașterii.
2 Mai bine să mergi la casa de jale, decât să mergi la casa de ospăț, întrucât aceea este sfârșitul tuturor oamenilor și cel viu o ia la inimă.
3 Mai bună mâhnirea decât râsul, căci prin mâhnirea feței inima se face mai bună.
4 Inima înțeleptului este în casa de jale, dar inima nebunilor în casa de veselie.
5 Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să asculți cântarea nebunilor.
6 Căci ca pârâitul spinilor sub o oală, așa este râsul nebunului: și aceasta este deșertăciune.
7 Cu adevărat apăsarea, chiar și pe înțelept îl scoate din minte și mita pierde inima.
8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul său. Mai bun este cel cu duh răbdător decât cel cu duh îngâmfat.
9 Nu te grăbi să te mânii în duhul tău, căci mânia se odihnește în sânul nebunilor.
10 Nu zice: Oare cum se face că zilele trecute erau mai bune decât acestea? Căci nu din înțelepciune întrebi de aceasta.
11 Bună este înțelepciunea ca și moștenirea și de folos celor ce văd soarele.
12 Căci cineva este la umbra înțelepciunii ca la umbra banilor; dar folosul cunoștinței este că înțelepciunea face să trăiască pe cei ce o au.
13 Privește lucrul lui Dumnezeu: căci cine poate face drept ce a făcut el strâmb?
14 Bucură‐te de bine în ziua fericirii și ia seama în ziua nenorocirii: Dumnezeu a pus una în față cu cealaltă ca omul să nu afle nimic din ce va fi după el.
15 Am văzut de toate în zilele deșertăciunii mele; este un om drept care este pierdut în dreptatea sa și este un om rău care își lungește zilele în răutatea sa.
16 Nu fi prea drept și nu te face prea înțelept! Pentru ce să te pierzi pe tine însuți?
17 Nu fi prea rău și nu fi nebun! Pentru ce să mori înainte de vremea ta?
18 Bine este să apuci aceasta și să nu‐ți oprești mâna de la aceea: căci cel ce se teme de Dumnezeu iese din toate.
19 Înțelepciunea întărește pe înțelept mai mult decât zece oameni puternici care sunt într‐o cetate.
20 Cu adevărat nu este nici un om drept pe pământ care să facă binele și să nu păcătuiască.
21 Nu‐ți pune inima la toate vorbele care se vorbesc ca să n‐auzi pe sluga ta blestemându‐te.
22 Căci inima ta știe că și tu ai blestemat de multe ori la fel pe alții.
23 Toate acestea le‐am încercat cu înțelepciune. Am zis: Voi fi înțelept! Dar a fost departe de mine.
24 Ce este, este departe și foarte adânc: cine le poate ajunge?
25 M‐am întors eu și inima mea să cunosc și să cercetez și să caut înțelepciune și pricina lucrurilor, și să cunosc că răutatea este nebunie și prostia este nerozie.
26 Și am aflat ce este mai amar decât moartea: pe femeia a cărei inimă este rețele și lațuri și mâinile ei cătușe; cel ce place lui Dumnezeu va scăpa de ea, dar păcătosul va fi prins de ea.
27 Iată, aceasta am aflat, zice Propovăduitorul, punând una lângă alta ca să aflu o socoteală dreaptă,
28 ceea ce caută încă sufletul meu și n‐am aflat: un bărbat printre o mie am aflat; dar o femeie între toate acestea n‐am aflat.
29 Iată, numai aceasta am aflat: că Dumnezeu a făcut pe om fără prihană, dar ei au căutat tot felul de uneltiri.