Ecclesiastes 6
1 Este un rău pe care l‐am văzut sub soare și este des între oameni:
2 Unul căruia îi dă Dumnezeu bogăție, bunuri și cinste și nu lipsește sufletului său nimic din tot ce dorește; dar Dumnezeu nu‐i dă putere să mănânce din ele, ci un străin mănâncă din ele; aceasta este deșertăciune și un mare rău.
3 Dacă ar naște cineva o sută de copii și ar trăi mulți ani și zilele anilor vieții sale ar fi multe, dar nu i s‐ar sătura sufletul de bine și n‐ar avea nici înmormântare, zic: mai bine cel născut înainte de vreme decât el.
4 Căci vine în deșertăciune și pleacă în întuneric și numele său e acoperit cu întuneric.
5 Nici soarele nu l‐a văzut și nu l‐a cunoscut; acesta are odihnă mai degrabă decât acela.
6 Și chiar dacă ar trăi de două ori o mie de ani, tot n‐a văzut nici un bine: oare nu merg toți la același loc?
7 Toată osteneala omului este pentru gura sa și totuși sufletul nu se satură.
8 Căci cu cât este mai mult cel înțelept decât cel nebun? Ce are cel sărac care știe să umble înaintea celor vii?
9 Mai bună este vederea ochilor decât rătăcirea sufletului; și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt.
10 Ceea ce este, de mult i s‐a pus numele; și ce este omul se cunoaște; și nici nu poate să se socotească cu cel ce este mai puternic decât el.
11 Căci sunt multe lucruri care înmulțesc deșertăciunea: ce folos are omul?
12 Căci cine știe ce este bine pentru om în viață, în toate zilele vieții sale deșarte pe care o petrece ca o umbră? Căci cine va spune omului ce va fi după el sub soare?