1Să nu vezi boul fratelui tău sau oaia rătăcind și să te ascunzi de ele: să le întorci la fratele tău.
2Și dacă fratele tău nu va fi aproape de tine și nu‐l vei cunoaște, atunci să le strângi în casa ta și să fie la tine până le va căuta fratele tău și să i le înapoiezi.
3Așa să faci și cu măgarul său și așa să faci și cu veșmântul său și așa să faci cu orice lucru pierdut al fratelui tău pe care‐l va pierde el și‐l vei afla; nu poți să te ascunzi.
4Să nu vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzuți în cale și să te ascunzi de ei, ci să‐i ajuți să‐i ridice.
5Să nu fie veșmânt bărbătesc pe o femeie, nici bărbatul să nu se îmbrace cu veșmânt femeiesc; căci oricine face acestea este o urâciune Domnului Dumnezeului tău.
6Dacă se va întâmpla să fie un cuib de pasăre înaintea ta pe cale în vreun copac, sau pe ogor, cu pui sau ouă și mama va sta peste pui sau peste ouă: să nu iei pe mama cu puii.
7Să dai drumul mamei și să ți‐i iei puii ca să‐ți fie bine și să‐ți lungești zilele.
8Când vei zidi o casă nouă atunci să faci un grădej împrejurul coperișului tău ca să n‐aduci sânge peste casa ta când ar cădea cineva de pe ea.
9Să nu‐ți semeni via cu două soiuri de sămânță, ca nu cumva să nu fie sfințit tot rodul, atât sămânța pe care ai semănat‐o cât și venitul viei tale.
10Să nu ari cu un bou și cu un măgar împreună.
11Să nu porți un veșmânt din materie amestecată, din lână și in împreună.
12Să‐ți faci ciucuri la cele patru colțuri ale îmbrăcămintei tale cu care te acoperi.
13Dacă cineva își va lua o nevastă și va intra la ea și o va urî
14și o va învinui de lucruri de rușine și‐i va scoate nume rău și va zice: Am luat pe femeia aceasta și m‐am apropiat de ea și n‐am aflat în ea semnele fecioriei ei,
15atunci tatăl fetei și mama ei să ia semnele fecioriei fetei și să le aducă la bătrânii cetății la poartă.
16Și tatăl fetei să zică bătrânilor: Am dat pe fata mea de nevastă acestui bărbat și el o urăște;
17și iată o învinuește de lucruri de rușine, zicând: N‐am aflat pe fata ta fecioară! Și acestea sunt semnele fecioriei fetei mele! Și ei să întindă pânza înaintea bătrânilor cetății.
18Și bătrânii cetății aceleia să ia pe bărbatul acela și să‐l certe
19și să‐l pună la o gloabă de o sută de sicli de argint și să‐i dea tatălui fetei, fiindcă a scos nume rău unei fecioare din Israel. Și ea să‐i fie nevastă: n‐o va putea lăsa în toate zilele lui.
20Dar dacă acel lucru va fi adevărat, că semnele fecioriei nu s‐au aflat în tânăra femeie,
21atunci să scoată pe tânăra femeie la intrarea casei tatălui ei și oamenii cetății ei s‐o ucidă cu pietre ca să moară: fiindcă a făcut o nebunie în Israel curvind în casa tatălui ei și să curăți răul din mijlocul tău.
22Dacă se va afla un bărbat culcat cu o femeie măritată, amândoi să moară, bărbatul care s‐a culcat cu femeia, și femeia; și să curăți răul din Israel.
23Când o fată fecioară va fi logodită cu un bărbat și cineva o găsește în cetate și se culcă cu ea,
24atunci să‐i scoateți pe amândoi la poarta cetății aceleia și să‐i ucideți cu pietre ca să moară: pe fată pentru că n‐a strigat în cetate și pe bărbat pentru că a înjosit pe nevasta aproapelui său. Și să curăți răul din mijlocul tău.
25Și dacă vreun bărbat va afla în câmp pe o fată logodită și bărbatul acela o silește și se culcă cu ea, atunci numai bărbatul acela care s‐a culcat cu ea să moară.
26Și fetei să nu‐i faci nimic: în fată nu este păcat vrednic de moarte; căci este ca și cum s‐ar scula un om împotriva aproapelui său și l‐ar omorî, așa este lucrul acesta.
27Căci a aflat‐o în câmp, fata logodită a strigat și n‐a fost nimeni s‐o scape.
28Când va afla cineva o fată fecioară care nu este logodită și o va apuca și se va culca cu ea, și vor fi aflați;
29atunci bărbatul care s‐a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint și ea să‐i fie nevastă fiindcă a înjosit‐o; n‐o poate lăsa în toate zilele sale.
30Să nu ia nimeni pe nevasta tatălui său și să nu ridice pulpana tatălui său.