Deuteronomy 21
1 Când se va găsi un om ucis, în țara pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău s‐o stăpânești, zăcând în câmp și nu se va ști cine la ucis;
2 atunci bătrânii și judecătorii tăi să iasă și să măsoare până la cetățile care sunt împrejurul celui ucis.
3 Și va fi așa: cetatea care este cea mai aproape de cel ucis, bătrânii cetății aceleia vor lua o juncană cu care nu s‐a lucrat și care n‐a tras în jug.
4 Și bătrânii cetății aceleia să pogoare juncana într‐o vale cu apă curgătoare, care nu s‐a arat nici nu s‐a semănat și să frângă gâtuî juncanei acolo în vale.
5 Și preoții, fiii lui Levi să se apropie; căci pe ei i‐a ales Domnul Dumnezeul tău ca să‐i slujească și să binecuvânteze în numele Domnului și după spusa lor să fie rânduită orice neînțelegere și orice lovitură.
6 Și toți bătrânii cetății aceleia, care este cea mai apropiată de cel ucis, să‐și spele mâinile deasupra juncanei al cărei gât a fost frânt în vale
7 și să răspundă și să zică: Mâinile noastre n‐au vărsat sângele acesta și ochii noștri n‐au văzut.
8 Iartă, Doamne, poporului tău Israel, pe care l‐ai răscumpărat, și nu îngădui sânge nevinovat în mijlocul poporului tău Israel. Și sângele li se va ierta.
9 Așa vei curăți sângele nevinovat din mijlocul tău când vei face ce este drept în ochii Domnului.
10 Când vei ieși la război împotriva vrăjmașilor tăi și Domnul Dumnezeul tău îi va da în mâna ta, și‐i vei lua prinși,
11 și între cei prinși vei vedea o femeie frumoasă la chip și o vei pofti și vei voi să ți‐o iei de nevastă;
12 atunci s‐o aduci în casa ta și să‐și radă capul și să‐și taie unghiile;
13 și să‐și lepede veșmintele robiei de pe ea și să rămână în casa ta, și să plângă pe tatăl ei și pe mama ei o lună de zile și după aceasta să intri la ea și să‐i fii bărbat și să‐ți fie nevastă.
14 Și va fi așa: dacă nu‐ți place de ea, să‐i dai drumul după dorința ei; dar n‐o vei putea vinde nicidecum pe bani; să nu te porți cu ea ca roabă fiindcă ai înjosit‐o.
15 Dacă un bărbat va avea două neveste, una iubită și alta urâtă și i‐au născut copii, și cea iubită și cea urâtă, și fiul cel întâiu‐născut va fi al celei ce era urâtă;
16 atunci va fi așa: în ziua când va face el pe fiii săi să moștenească ce are, nu va putea face întâiul născut pe fiul celei iubite înaintea fiului celei urâte, care este cel întâiul născut;
17 ci să recunoască de întâiul născut pe fiul celei urâte, dându‐i o parte îndoită din tot ce va fi al său; căci el este începutul puterii sale; dreptul întâii nașteri este al lui.
18 Când cineva va avea un fiu îndărătnic și nesupus, care n‐ascultă de glasul tatălui său, nici de glasul mamei sale, și ei îl ceartă și nu ascultă de ei;
19 atunci tatăl său și mamă‐sa să‐l apuce și să‐l scoată la bătrânii cetății sale și la poarta locului său.
20 Și să zică bătrânilor cetății sale: Fiul acesta al nostru este îndărătnic și nesupus, n‐ascultă de glasul nostru; este lacom și bețiv.
21 Și toți oamenii cetății sale să‐l ucidă cu pietre, ca să moară, și să curăți răul din mijlocul tău și tot Israelul să audă și să se teamă.
22 Iar dacă va săvârși cineva un păcat judecat de moarte și va fi omorât și‐l vei spânzura pe un lemn,
23 trupul lui să nu rămână toată noaptea pe lemn, ci să‐l înmormântezi chiar în acea zi; căci cel spânzurat este blestemat de Dumnezeu; și să nu‐ți întinezi țara pe care ți‐o dă de moștenire Domnul Dumnezeul tău.