Bible

1 Festus deci, după ce a pășit pe ținutul său, la trei zile s‐a suit de la Cesarea la Ierusalim. 2 Și mai marii preoților și fruntașii iudeilor au făcut plângere împotriva lui Pavel. Și‐l rugau, 3 cerând ca un hatâr împotriva lui să trimită să‐l aducă la Ierusalim; făcând o pândă ca să‐l răpună pe cale. 4 Festus deci a răspuns că Pavel este ținut în pază la Cesarea și că el însuși are să plece acolo în curând. 5 Deci care dintre voi, zice el, sunt cu putere, să se pogoare cu mine și dacă este ceva nelalocul său în bărbat, să‐l învinuiască. 6 Și după ce a zăbovit între ei nu mai mult de opt sau zece zile, s‐a pogorât la Cesarea și a doua zi a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. 7 Și când a venit el, iudeii care se pogorâseră de la Ierusalim l‐au înconjurat aducând împotriva lui multe și grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească, 8 pe când Pavel se apăra: N‐am păcătuit cu nimic, nici față de legea iudeilor, nici față de Templu, nici față de Cesar. 9 Dar Festus, voind să capete mulțumire de la iudei, a răspuns lui Pavel și a zis: Voiești să te pogori la Ierusalim și să fii judecat acolo înaintea mea pentru acestea? 10 Dar Pavel a zis: Eu stau înaintea scaunului de judecător al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat; pe iudei cu nimic nu i‐am nedreptățit, după cum și tu mai bine cunoști. 11 Deci, dacă nu sunt în drept și am făptuit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; iar dacă nu este nimic adevărat din cele pentru care mă învinuiesc aceștia, nimeni nu poate să mă dăruiască lor. Cer să fiu judecat de Cezarul. 12 Atunci Festus, după ce a chibzuit împreună cu cei din sfat, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezarul, te vei duce la Cezarul. 13 Și după ce au trecut câteva zile, Agripa împăratul și Berenice au sosit la Cesarea ca să ureze lui Festus bun venit. 14 Și fiindcă au zăbovit acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cele despre Pavel zicând: Este un bărbat lăsat în închisoare de Felix: 15 pentru care, când eram eu la Ierusalim, mai marii preoților și bătrânii iudeilor mi‐au adus plângere, cerând o hotărâre împotriva lui; 16 cărora le‐am răspuns că romanii n‐au obiceiul să dăruiască pe un om mai înainte ca pârâtul să aibă de față pârâșii lui și să aibă prilej de apărare pentru învinuire. 17 Deci după ce au venit ei aici, n‐am făcut nicio amânare și a doua zi am șezut pe scaunul de judecător și am poruncit ca să fie adus bărbatul 18 în privința căruia, când s‐au sculat pârâșii, nu aduceau nicio vină din acele rele pe care le bănuiam eu, 19 ci aveau față de el niște întrebări pentru religia lor și pentru un oarecare Isus mort, despre care Pavel zicea că este viu. 20 Și eu nedumerindu‐mă cum să cercetez despre acestea, întrebam dacă el ar voi să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru acestea. 21 Dar când Pavel a cerut ca să fie ținut pentru hotărârea lui August, am poruncit să fie ținut până‐l voi trimite la Cezarul. 22 Și Agripa a zis lui Festus: Aș vrea și eu însumi să aud pe acest om. Mâine, zice el, îl vei auzi. 23 Deci a doua zi când a venit Agripa și Berenice cu mult alai, au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și bărbații cei mai aleși ai cetății și Festus a poruncit și a fost adus Pavel. 24 Și Festus a zis: Împărate Agripa și toți bărbații care sunteți de față cu noi, priviți pe acesta despre care toată mulțimea iudeilor în Ierusalim și aici mi‐au adus pâră, strigând că nu trebuie să mai trăiască. 25 Dar eu am înțeles că n‐a făptuit nimic vrednic de moarte și el însuși cerând să fie judecat de Augustul, am hotărât să‐l trimit. 26 Despre care n‐am ceva temeinic să scriu domnului meu. De aceea l‐am adus înaintea voastră și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca după ce se va face cercetare cu de‐amănuntul, să am ce să scriu. 27 Căci mi se pare fără rost ca trimițând pe un închis, să nu însemn și pricinile împotriva lui.