Acts 24
1 Și după cinci zile marele preot Anania s‐a pogorât cu unii bătrâni și cu un ritor oarecare Tertul; și a făcut plângere dregătorului împotriva lui Pavel.
2 Și când a fost chemat el, Tertul a început să‐l învinuiască zicând: Întrucât avem parte de multă pace prin tine și multe îmbunătățiri s‐au făcut acestui neam prin purtarea ta de grijă,
3 le primim în orice parte și pretutindeni, prea alesule Felix, cu toată mulțumirea.
4 Dar ca să nu te țin mai mult, te rog să ne asculți pe scurt cu bunăvoința ta.
5 Căci am aflat pe bărbatul acesta că e o ciumă și ațâță la răscoală printre toți iudeii care sunt peste tot pământul locuit și este o căpetenie a sectei nazarenilor,
6 care a încercat să spurce și Templul și pe care l‐am apucat și am voit să‐l judecăm după legea noastră
7 dar a venit căpitanul Lisias și l‐a luat cu multă silă din mâinile noastre,
8 poruncind pârâșilor lui să vină înaintea ta; de la care vei putea, însuți cercetând cu scumpătate, să iei cunoștință cu de‐amănuntul despre toate acestea de care‐l învinuim.
9 Și s‐au învoit la învinuire și iudeii zicând că acestea așa sunt.
10 Și după ce i‐a făcut semn dregătorul să vorbească, Pavel a răspuns: Știind că de mulți ani ești judecător al acestui neam, bucuros mă apăr de cele privitoare la mine însumi,
11 căci poți cunoaște bine că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m‐am suit ca să mă închin la Ierusalim.
12 Și nici în Templu nu m‐au găsit vorbind către cineva sau făcând răscoală de gloată, nici în sinagogi, nici prin cetate,
13 nici nu pot să‐ți dovedească cele de care mă învinuiesc ei acum.
14 Dar îți mărturisesc aceasta că, potrivit cu Calea pe care ei o numesc sectă, așa slujesc Dumnezeului părinților mei crezând toate cele scrise după lege și în proroci,
15 având nădejde în Dumnezeu, pe care și aceștia înșiși o au, că are să fie o înviere a drepților și a nedrepților.
16 În aceasta și eu însumi mă deprind să am un cuget fără vină față de Dumnezeu și de oameni totdeauna.
17 Și după mai mulți ani am venit ca să fac milostenii față de neamul meu și daruri;
18 în mijlocul cărora m‐au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă: dar erau unii din iudeii din Asia,
19 care ar trebui să fie de față înaintea ta și să mă învinuiască, dacă ar avea ceva împotriva mea.
20 Sau chiar aceștia să spună ce nedreptate au găsit când am stat înaintea sinedriului,
21 decât numai pentru acest singur glas pe care l‐am strigat când am stat între ei: Pentru învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră.
22 Și Felix, pentru că știa mai cu de‐amănuntul cele despre Cale, i‐a amânat zicând: Când se va pogorî căpitanul Lisias, voi hotărî cele ale voastre.
23 Și a poruncit sutașului ca Pavel să fie ținut în pază și să aibă îngăduință și să nu oprească pe nimeni dintre ai lui ca să‐i slujească.
24 Și după câteva zile a venit Felix cu Drusila, nevastă‐sa, care era iudeică, și a trimis după Pavel și l‐a ascultat despre credința în Hristos Isus.
25 Și pe când vorbea el cu ei despre dreptate și înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s‐a înfricoșat și a răspuns: Pentru acum du‐te; și când voi avea vreme potrivită, te voi chema la mine.
26 Totodată și nădăjduia că i se vor da bani de Pavel; de aceea și trimitea mai adesea după el și vorbea cu el.
27 Și când s‐au împlinit doi ani, Felix a avut ca urmaș pe Porcius Festus; și voind să‐și capete mulțumire de la iudei, Felix a lăsat pe Pavel închis.