1Trebuie să mă laud, măcar că nu este de folos; voi veni însă la vedenii și descoperiri ale Domnului.
2Știu pe un om în Hristos care acum patrusprezece ani a fost răpit până la al treilea cer (dacă în trup nu știu, sau afară din trup nu știu, Dumnezeu știe).
3Și știu un astfel de om (dacă în trup sau fără trup nu știu, Dumnezeu știe),
4că a fost răpit în Rai și a auzit cuvinte de negrăit pe care nu este îngăduit omului să le vorbească.
5Cu unul ca acesta mă voi lăuda, dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele.
6Căci dacă voi voi să mă laud, nu voi fi nebun, căci voi spune adevărul; dar mă feresc, ca să nu mă socotească cineva mai presus de ceea ce mă vede că sunt sau aude de la mine.
7Și ca să nu mă înalț prea mult din pricina mărimii peste măsură a descoperirilor, mi s‐a dat un țepuș în carne, un înger al Satanei, ca să mă bată cu pumnii pentru ca să nu mă înalț prea mult.
8De trei ori am rugat pe Domnul pentru aceasta, ca să‐l depărteze de la mine.
9Și el mi‐a zis: Harul meu îți este îndeajuns, căci puterea mea în slăbiciune se desăvârșește. Foarte bucuros deci mă voi lăuda mai mult cu slăbiciunile mele, ca puterea lui Hristos să locuiască asupra mea.
10De aceea am plăcere în slăbiciuni, în înfruntări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare.
11M‐am făcut nebun: voi m‐ați silit. Căci eu trebuia să fiu lăudat de voi: căci în nimic n‐am fost în urma celor mai de frunte apostoli, deși nu sunt nimic.
12Negreșit, semnele unui apostol au fost lucrate între voi în orice răbdare prin semne și minuni și puteri.
13Căci în ce ați fost mai prejos față de celelalte biserici, decât numai că eu însumi nu v‐am fost sarcină? Iertați‐mi nedreptatea aceasta.
14Iată pentru a treia oară sunt gata să vin la voi și nu vă voi fi sarcină; căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Căci nu copiii sunt datori să strângă pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor.
15Eu însă foarte bucuros voi cheltui și mă voi cheltui de tot pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit oare mai puțin?
16Fie și așa, dar nu v‐am împovărat eu însumi; ci fiind viclean, v‐am prins cu meșteșug viclean.
17Nu cumva am tras câștig de la voi prin vreunul din cei pe care i‐am trimis la voi?
18Am îndemnat pe Tit și am trimis împreună cu el pe fratele: nu cumva Tit a tras câștig de la voi? N‐am umblat noi în același Duh? N‐am umblat noi pe aceleași urme?
19De mult vi se pare că ne apărăm față de voi. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos. Dar toate, iubiților, sunt pentru zidirea voastră.
20Căci mă tem ca nu cumva, după ce voi veni, să vă găsesc nu așa cum voiesc, și să fiu găsit de voi așa cum nu voiți; ca nu cumva să fie ceartă, gelozie, mânie, dezbinări, vorbiri de rău, șoptiri, îngâmfări, turburări.
21Ca nu cumva după ce voi veni iarăși, să mă smerească Dumnezeul meu față de voi și să plâng pe mulți dintre cei ce au păcătuit mai înainte și nu s‐au pocăit de necurățenia și curvia și destrăbălarea pe care le‐au făptuit.