1O, aș vrea să‐mi îngăduiți puțină nebunie Ci îngăduiți‐mi în adevăr!
2Căci sunt gelos de voi cu o gelozie a lui Dumnezeu, căci v‐am logodit cu un singur bărbat, ca să înfățișez lui Hristos o fecioară curată.
3Mă tem însă ca nu cumva, după cum șarpele a amăgit pe Eva prin viclenia lui, gândurile voastre să fie stricate de la neîmpărțirea și curățenia către Hristos.
4Căci negreșit dacă cel ce vine propovăduiește un alt Isus, pe care noi nu l‐am propovăduit, sau dacă primiți un altfel de duh, pe care nu l‐ați primit, sau o altfel de evanghelie, pe care n‐ați primit‐o, l‐ați îngădui bine.
5Căci socotesc că în nimic nu sunt în urma celor mai de frunte apostoli.
6Dar deși sunt neînvățat în cuvânt, nu însă în cunoștință, ci în orice noi am arătat aceasta în toate față de voi.
7Sau am făcut un păcat că am vestit în dar evanghelia lui Dumnezeu, smerindu‐mă pe mine însumi ca voi să fiți înălțați?
8Am prădat alte biserici luând plată de la ele ca să vă pot sluji vouă,
9și când am fost de față la voi și am avut lipsă, n‐am fost sarcină nimănui. Căci frații care au venit din Macedonia au umplut măsura lipsurilor mele și în orice m‐am păzit pe mine însumi ca să nu vă cad greu și mă voi păzi.
10Adevărul lui Hristos este în mine, lăudarea aceasta nu‐mi va fi îngrădită în ținuturile Ahaiei!
11Pentru ce?… Pentru că nu vă iubesc?… Știe Dumnezeu.
12Dar ceea ce fac, voi face, ca să tai prilejul celor ce voiesc prilej ca în ceea ce se laudă ei să fie aflați ca și noi.
13Căci unii ca aceștia sunt apostoli mincinoși, lucrători vicleni, luând chip de apostoli ai lui Hristos.
14Și nu este de mirare, căci însuși Satana ia chip de înger al luminii.
15Nu este deci mare lucru dacă și slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi după faptele lor.
16Iarăși zic, să nu creadă cineva că sunt nebun; iar dacă nu, primiți‐mă și ca pe un nebun, ca să mă laud și eu cât de puțin.
17Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci ca din nebunie în această încredere a lăudării.
18Deoarece mulți se laudă potrivit cărnii, mă voi lăuda și eu.
19Căci voi îngăduiți bucuros pe nebuni, voi care sunteți cuminți.
20Căci îngăduiți dacă vă robește cineva cu sila, dacă vă roade cineva, dacă vă ia banii cineva, dacă se poartă cineva mândru, dacă vă lovește cineva în față.
21O spun ca o necinste, ca și cum am fi fost slabi! Dar în ce ar îndrăzni cineva (vorbesc în nebunie), îndrăznesc și eu.
22Sunt ei evrei? Și eu. Sunt ei israeliți? Și eu. Sunt ei sămânță a lui Avraam? Și eu.
23Sunt ei slujitori ai lui Hristos? (Vorbesc ca un om ieșit din minți:) eu și mai mult! În osteneli, mai mult, în temnițe, peste măsuri, în bătăi, peste măsuri, în morți de multe ori.
24De la iudei de cinci ori am căpătat patruzeci de lovituri fără una,
25de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost împroșcat cu pietre, de trei ori am suferit spargere de vas, o noapte și o zi am fost în adâncul mării;
26în călătorii de multe ori, în primejdii de râuri, în primejdii de tâlhari, în primejdii din partea neamului meu, în primejdii din partea Neamurilor, în primejdii în cetate, în primejdii în pustietate, în primejdii în mare, în primejdii între frați mincinoși,
27în osteneală și muncă, în vegheri de multe ori, în foame și sete, în postiri adeseori, în frig și goliciune.
28Pe lângă cele de afară este ceea ce apasă asupra mea în fiecare zi: grija tuturor bisericilor.
29Cine este slab, și eu nu sunt slab? Cine este făcut să se poticnească, și eu nu ard?
30Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele.
31Dumnezeu și Tatăl Domnului Isus, care este binecuvântat în veci, știe că nu mint.
32În Damasc căpetenia poporului împăratului Areta păzea cetatea damascenilor ca să mă prindă,
33și am fost lăsat în jos într‐un coș mare, printr‐o ferestruică, prin zid și am scăpat din mâinile lui.