1Și Ana s‐a rugat și a zis: Mi se veselește inima în Domnul. Mi s‐a înălțat cornul în Domnul. Mi s‐a lărgit gura asupra vrăjmașilor mei: căci mă bucur de mântuirea ta.
2Nimeni nu este sfânt ca Domnul. Căci nu este altul afară de tine și nu este stâncă asemenea Dumnezeului nostru.
3Nu vă înmulțiți cuvintele trufașe. Să nu iasă semeție din gura voastră, căci Domnul este un Dumnezeu cunoscător și faptele sunt cumpănite de el.
4Arcul celor puternici este sfărâmat și cei ce se poticneau sunt încinși cu putere.
5Cei ce erau sătui s‐au închiriat pentru pâine și cei ce erau flămânzi au încetat de a flămânzi. Chiar cea stearpă a născut șapte și cea care avea mulți copii lâncezește.
6Domnul omoară și învie, coboară în Șeol și scoate afară.
7Domnul face sărac și bogat și scoboară și înalță.
8El ridică din pulbere pe cel sărac. El înalță din gunoi pe cel nevoiaș ca să‐l facă să șadă cu unșii și să moștenească scaunul de domnie al slavei. Căci stâlpii pământului sunt ai Domnului și a așezat lumea pe ei.
9El păzește picioarele celor plini de îndurare ai săi, iar cei răi vor tăcea în întuneric. Căci niciun om nu va birui prin putere.
10Cei ce se luptă cu Domnul vor fi sfărâmați în bucăți. El va tuna împotriva lor din ceruri, Domnul va judeca marginile pământului și va da putere împăratului său și va înălța cornul unsului său.
11Și Elcana s‐a dus la Rama la casa lui. Și copilul slujea Domnului înaintea lui Eli preotul.
12Și fiii lui Eli erau fii ai lui Belial, nu cunoșteau pe Domnul.
13Și obiceiul preoților cu poporul era: când aducea cineva o jertfă, venea tânărul preotului, pe când fierbea carnea, cu o furcă cu trei coarne în mână
14și o vâra în cazan sau în oală sau în căldare sau în tigaie; preotul lua cu ea tot ce scotea furca. Așa făceau cu tot Israelul care venea acolo în Silo.
15Și înainte de a arde ei grăsimea, tânărul preotului venea și zicea omului care jertfea: Dă carne de fript pentru preot, căci nu va lua de la tine carne fiartă, ci crudă.
16Și dacă omul îi zicea: Vor arde negreșit mai întâi grăsimea și apoi ia cât îți dorește sufletul! atunci el zicea: Nu, ci acum să mi‐o dai, iar de nu, o voi lua cu sila.
17Și păcatul tinerilor era foarte mare înaintea Domnului, căci oamenii disprețuiau darul Domnului.
18Iar Samuel slujea înaintea Domnului ca băiat încins cu un efod de in.
19Și mamă‐sa îi făcea o mantie mică și i‐o aducea din an în an, când se suia cu bărbatul său să jertfească jertfa de fiecare an.
20Și Eli a binecuvântat pe Elcana și pe nevasta lui și a zis: Domnul să‐ți dea sămânță din femeia aceasta pentru împrumutul care a fost făcut Domnului. Și s‐au dus la locul lor.
21Și Domnul a cercetat pe Ana, și ea a zămislit și a născut trei fii și două fete. Și băiatul Samuel creștea înaintea Domnului.
22Și Eli era foarte bătrân și a auzit tot ce făceau fiii săi la tot Israelul și cum se culcau cu femeile, care făceau slujbă la ușa cortului întâlnirii.
23Și le‐a zis: Pentru ce faceți lucruri ca acestea? Căci aud faptele voastre cele rele de la tot poporul acesta.
24Nu, fiii mei, căci știrea pe care o aud nu este bună; voi faceți pe poporul Domnului să greșească.
25Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, Dumnezeu îl va judeca; dar dacă un om păcătuiește împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el? Și n‐au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să‐i omoare.
26Și băiatul Samuel mergea crescând, fiind plăcut Domnului și oamenilor.
27Și un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i‐a zis: Așa zice Domnul: Oare nu m‐am descoperit eu casei tatălui tău când erau în Egipt, în casa lui Faraon?
28Și l‐am ales din toate semințiile lui Israel ca să‐mi fie preot, ca să se suie la altarul meu, să ardă tămâie, să poarte efodul înaintea mea; și am dat casei tatălui tău toate jertfele arse cu foc ale copiilor lui Israel.
29Pentru ce călcați în picioare jertfa mea și darul meu, pe care l‐am poruncit în locuința mea, și cintești pe fiii tăi mai mult decât pe mine, îngrășându‐vă cu cele mai alese din toate darurile lui Israel, poporul meu?
30De aceea Domnul Dumnezeul lui Israel zice: Am zis în adevăr: Casa ta și casa tatălui tău vor umbla înaintea mea în veac. Dar acum Domnul zice: Departe de mine; căci voi cinsti pe cei ce mă cinstesc și cei ce mă disprețuiesc vor fi puțin prețuiți.
31Iată vin zile când îți voi tăia brațul tău și brațul casei tatălui tău, încât nu va fi niciun bătrân în casa ta.
32Și vei vedea strâmtorarea locuinței mele în tot binele care se va face lui Israel, și nu va mai fi bătrân în casa ta în veac.
33Și acela din ai tăi, pe care nu‐l voi stârpi de la altarul meu, va fi ca să‐ți topească ochii și să‐ți întristeze inima și toată sămânța casei tale: — vor muri în floarea vârstei.
34Și aceasta‐ți va fi semnul: ce se va întâmpla celor doi fii ai tăi Hofni și Fineas: vor muri amândoi într‐o singură zi.
35Și îmi voi ridica un preot credincios, care va face după ceea ce este în inima mea și în sufletul meu și‐i voi zidi o casă trainică și va umbla înaintea unsului meu în toate zilele.
36Și va fi așa: oricine va rămânea în casa ta va veni și se va pleca lui pentru o bucată de argint și pentru o turtă de pâine și va zice: Pune‐mă, rogu‐te, în vreuna din slujbele preoțești ca să mănânc o bucată de pâine.