1Și era un om din Ramataim‐Țofim, din ținutul muntos al lui Efraim și numele lui era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimitean.
2Și el avea două neveste și numele uneia era Ana și numele celeilalte Penina. Și Penina avea copii, iar Ana n‐avea copii.
3Și acest om se suia din cetatea sa din an în an să se închine și să jertfească Domnului oștirilor în Silo. Și acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoții Domnului.
4Și a fost așa: în ziua când a jertfit Elcana, a dat părți nevestei sale Penina și la toți fiii și fetele ei.
5Iar Anei i‐a dat o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul îi închisese pântecele.
6Și potrivnica ei o împungea foarte mult ca s‐o necăjească, fiindcă Domnul îi închisese pântecele.
7Și așa făcea Elcana an de an. Oridecâteori se suia ea la casa Domnului, aceea o împungea așa; și ea plângea și nu mânca.
8Și Elcana, bărbatul ei, i‐a zis: Ano, de ce plângi? Și de ce nu mănânci? Și de ce e întristată inima ta? Nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?
9Și Ana s‐a sculat după ce au mâncat și au băut în Silo; (și Eli preotul ședea pe scaun lângă unul din ușiorii templului Domnului).
10Și ea era în amărăciune de suflet și s‐a rugat Domnului și a plâns mult.
11Și a juruit o juruință și a zis: Doamne al oștirilor, dacă vei căuta în adevăr spre întristarea roabei tale și îți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba ta și vei da roabei tale un copil de parte bărbătească, îl voi da Domnului în toate zilele vieții lui și briciul nu va veni pe capul lui.
12Și a fost așa: pe când se ruga ea lung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei.
13Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzia. Și Eli socotea că era beată.
14Și Eli i‐a zis: Până când vei fi beată? Ia vinul de la tine!
15Și Ana a răspuns și a zis: Nu, domnul meu, sunt o femeie cu duhul întristat; n‐am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi‐am vărsat sufletul înaintea Domnului.
16Nu lua pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, căci din mulțimea durerii mele și a întristării mele am vorbit până acum.
17Și Eli a răspuns și a zis: Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să‐ți împlinească cererea pe care i‐ai făcut‐o.
18Și ea a zis: Să afle har roaba ta în ochii tăi! Și femeia s‐a dus pe calea ei și a mâncat și fața ei n‐a mai fost tristă.
19Și s‐au sculat dis de dimineață și s‐au închinat înaintea Domnului și s‐au întors și au venit la casa lor în Rama. Și Elcana a cunoscut pe Ana, nevasta sa, și Domnul și‐a adus aminte de ea.
20Și a fost așa: după trecerea zilelor, Ana a zămislit și a născut un fiu și i‐a pus numele Samuel, zicând: Pentru că l‐am cerut de la Domnul.
21Și Elcana, bărbatul său, și toată casa lui, s‐a suit să jertfească Domnului jertfa de fiecare an și juruința sa.
22Și Ana nu s‐a suit, căci a zis bărbatului ei: Până va fi înțârcat pruncul și atunci îl voi aduce, ca să se înfățișeze înaintea Domnului și să rămână acolo în veac.
23Și Elcana, bărbatul ei, i‐a zis: Fă ce este bine în ochii tăi; rămâi până‐l vei înțârca. Numai să întărească Domnul cuvântul său! Și femeia a rămas și și‐a alăptat fiul până l‐a înțârcat.
24Și după ce l‐a înțârcat, l‐a suit cu ea cu trei tauri și o efă din floarea făinii și un burduf cu vin, și l‐a adus în casa Domnului în Silo și copilul era mic.
25Și au junghiat taurul și a adus pe băiat la Eli.
26Și ea a zis: O, domnul meu, viu este sufletul tău, domnul meu, eu sunt femeia, care a stat aici lângă tine, rugându‐se Domnului.
27Pentru acest băiat m‐am rugat și Domnul mi‐a dat cererea, pe care i‐am făcut‐o.
28Și l‐am împrumutat și eu Domnului; toate zilele cât va fi, este împrumutat Domnului. Și ei s‐au închinat acolo Domnului.