1Lucrul acesta n'a plăcut deloc lui Iona, şi s'a mîniat.
2S'a rugat Domnului, şi a zis: ’Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cînd eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să- l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!
3Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!’
4Domnul a răspuns: ’Bine faci Tu de te mînii?’
5Şi Iona a ieşit din cetate, şi s'a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi- a făcut un umbrar, şi a stătut supt el, pînă va vedea ce are să se întîmple cu cetatea.
6Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s'a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui şi să- l facă să- i treacă mînia. Iona s'a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.
7Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un verme, care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s'a uscat.
8Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat dela răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară, şi a zis: ’Mai bine să mor decît să trăiesc!’
9Dar Dumnezeu a zis lui Iona: ’Bine faci tu de te mînii din pricina curcubetelui?’ El a răspuns: ’Da, bine fac că mă mînii pînă la moarte!’
10Atunci şi Domnul a zis: ’Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te- a costat nici o trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într'o noapte s'a născut şi într'o noapte a pierit.
11Şi mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, cari nu ştiu să deosebească dreapta de stînga lor, afară de o mulţime... de vite!`