1Cuvîntul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona, astfel:
2’Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi- o voi da!’
3Şi Iona s'a sculat, şi s'a dus la Ninive, după Cuvîntul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cît o călătorie de trei zile.
4Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigînd şi zicînd: ’Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!’
5Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post, şi s'au îmbrăcat cu saci, dela cei mai mari pînă la cei mai mici.
6Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s- a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi- a scos mantia de pe el, s'a acoperit cu un sac, şi a şezut în cenuşă.
7Şi a trimes să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: ’Oamenii şi vitele, boii şi oile, să nu guste nimic, să nu pască, şi nici să nu bea apă deloc!
8Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, strige cu putere către Dumnezeu, şi să se întoarcă dela calea lor cea rea şi dela faptele de asuprire, de cari le sînt pline mînile!
9Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mînia Lui aprinsă, ca să nu pierim!’
10Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau dela calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S'a căit de răul pe care se hotărîse să li- l facă, şi nu l- a făcut.