1(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!
2Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare ca nişte săgeţi,
4ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.
5Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic: "Cine ne va vedea?"
6Pun la cale nelegiuiri şi zic: "Iată-ne gata, planul este făcut!" O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
7Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată, iată-i loviţi.
8Limba lor le-a pricinuit căderea; şi toţi cei ce-i văd clatină din cap.
9Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică şi mărturisesc: "Iată ce a făcut Dumnezeu", şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.