1(O cântare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.
2Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
3Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.
4Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,
5au privit-o, au înlemnit, s-au temut şi au luat-o la fugă.
6I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.
7Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vântul de răsărit care sfărâmă corăbiile din Tarsis.
8Întocmai cum auzisem spunându-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuie pe vecie. – (Oprire)
9Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim, în mijlocul Templului Tău!
10Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună până la marginile pământului; dreapta Ta este plină de îndurare.
11Se bucură muntele Sionului şi se înveselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.
12Străbateţi Sionul şi ocoliţi-l, număraţi-i turnurile,
13priviţi-i întăritura şi cercetaţi-i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.
14Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.