1(Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig, Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se coboară în groapă.
2Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine şi când îmi ridic mâinile spre locaşul Tău cel sfânt.
3Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor, şi, când colo, au răutate în inimă.
4Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mâinilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!
5Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!
6Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.
7Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima şi-L laud prin cântările mele.
8Domnul este tăria poporului Său, El este stânca izbăvitoare a unsului Său.
9Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântă moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.