1(O cântare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
2Deşteptaţi-vă, lăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.
3Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cânta printre neamuri.
4Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai presus de ceruri, iar credincioşia Ta, până la nori.
5Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pământul!
6Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
7Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: "Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura Valea Sucot;
8al Meu este Galaadul, al Meu, Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cârmuire;
9Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării filistenilor!"
10Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
11Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12Dă-ne ajutor în necaz, căci zadarnic este ajutorul omului.
13Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.