1Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun. –
2Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău. –
3Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui. –
4Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. –
5Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. –
6Omul darnic are mulţi linguşitori şi toţi sunt prieteni cu cel ce dă daruri. –
7Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. –
8Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. –
9Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni va pieri. –
10Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări, cu atât mai puţin unui rob să stăpânească peste voievozi. –
11Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile. –
12Mânia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. –
13Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna. –
14Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul. –
15Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic suferă de foame."
16Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. –
17Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. –
18Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori. –
19Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci, dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta. –
20Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura ca să fii înţelept pe viitor! –
21Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte. –
22Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos. –
23Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. –
24Leneşul îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură. –
25Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. –
26Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mama sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. –
27Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. –
28Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. –
29Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor. –