Job 38
1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
2 "Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5 Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8 Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
9 Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric;
10 când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
11 când am zis: "Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale"?
12 De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?
14 Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15 Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
16 Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17 Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
19 Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?
20 Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
21 Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?
24 Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?
25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
26 pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27 pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
28 Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului,
30 ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să se întărească?
31 Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
33 Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?
34 Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
35 Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece? Îţi zic ele: "Iată-ne"?
36 Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37 Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor,
38 pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pământ să se lipească împreună?
39 Tu izgoneşti prada pentru leoaică şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
40 când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?