1În anul al patrulea al lui Dárius, regele, cuvântul Domnului a fost către Zaharía, în [ziua] a patra a lunii a noua, adică Chislév.
2Cei din Bétel i-au trimis pe Sar-Éțer și pe Réghem-Mélec cu oamenii lor, ca să îmbuneze fața Domnului
3și să le spună preoților care erau în casa Domnului Sabaót și profeților: „Trebuie să plâng în luna a cincea și să mă abțin cum am făcut-o în acești ani?”.
4Cuvântul Domnului Sabaót a fost către mine:
5„Spune întregului popor al țării și preoților: «Când ați postit și ați jelit în [lunile] a cincea și a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare ați postit pentru mine?
6Și când mâncați și beți, oare nu voi mâncați și beți?
7Oare nu [vă amintiți] de cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeții de odinioară când Ierusalímul era locuit și liniștit, împreună cu cetățile dimprejur, când Négheb și Șefeláh erau locuite?»”.
8Cuvântul Domnului a fost către Zaharía.
9Așa spune Domnul Sabaót: „Judecați după dreptate și adevăr, arătați milostivire și îndurare fiecare față de fratele său!
10Nu-i oprimați pe văduvă, pe orfan, pe străin și pe nevoiaș și nimeni să nu plănuiască în inima sa răul împotriva fratelui său!”.
11Dar ei au refuzat să dea atenție, și-au întors spatele din neascultare, și-au astupat urechile ca să nu audă.
12Și-au pus inimile să fie ca diamantul, ca să nu asculte legea și cuvintele pe care le-a trimis Domnul Sabaót prin Duhul său, prin profeții de odinioară. Iar Domnul Sabaót a fost [cuprins] de o mânie mare.
13„După cum s-a strigat, iar ei nu au ascultat, tot așa ei strigă, și eu nu-i ascult – spune Domnul Sabaót.
14I-am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau. Țara a fost devastată în urma lor, încât nu a mai fost cine să treacă și nici cine să se întoarcă. Ei au făcut țara plăcută să fie o devastare”.