Zechariah 7
1 În anul al patrulea al lui Dárius, regele, cuvântul Domnului a fost către Zaharía, în [ziua] a patra a lunii a noua, adică Chislév.
2 Cei din Bétel i-au trimis pe Sar-Éțer și pe Réghem-Mélec cu oamenii lor, ca să îmbuneze fața Domnului
3 și să le spună preoților care erau în casa Domnului Sabaót și profeților: „Trebuie să plâng în luna a cincea și să mă abțin cum am făcut-o în acești ani?”.
4 Cuvântul Domnului Sabaót a fost către mine:
5 „Spune întregului popor al țării și preoților: «Când ați postit și ați jelit în [lunile] a cincea și a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare ați postit pentru mine?
6 Și când mâncați și beți, oare nu voi mâncați și beți?
7 Oare nu [vă amintiți] de cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeții de odinioară când Ierusalímul era locuit și liniștit, împreună cu cetățile dimprejur, când Négheb și Șefeláh erau locuite?»”.
8 Cuvântul Domnului a fost către Zaharía.
9 Așa spune Domnul Sabaót: „Judecați după dreptate și adevăr, arătați milostivire și îndurare fiecare față de fratele său!
10 Nu-i oprimați pe văduvă, pe orfan, pe străin și pe nevoiaș și nimeni să nu plănuiască în inima sa răul împotriva fratelui său!”.
11 Dar ei au refuzat să dea atenție, și-au întors spatele din neascultare, și-au astupat urechile ca să nu audă.
12 Și-au pus inimile să fie ca diamantul, ca să nu asculte legea și cuvintele pe care le-a trimis Domnul Sabaót prin Duhul său, prin profeții de odinioară. Iar Domnul Sabaót a fost [cuprins] de o mânie mare.
13 „După cum s-a strigat, iar ei nu au ascultat, tot așa ei strigă, și eu nu-i ascult – spune Domnul Sabaót.
14 I-am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau. Țara a fost devastată în urma lor, încât nu a mai fost cine să treacă și nici cine să se întoarcă. Ei au făcut țara plăcută să fie o devastare”.