1Dumnezeule, care faci dreptate, Doamne Dumnezeule, care faci dreptate, arată-te!
2Ridică-te tu, care judeci pământul, dă-le celor trufași răsplata [cuvenită]!
3Până când, Doamne, nelegiuiții, până când nelegiuiții vor triumfa?
4Ei bârfesc și vorbesc cu îngâmfare, toți făcătorii de rele se laudă,
5calcă în picioare poporul tău, Doamne, și umilesc moștenirea ta.
6Îi ucid pe văduvă și pe cel străin și dau la moarte pe cel orfan.
7Și spun: „Domnul nu vede, Dumnezeul lui Iacób nu înțelege!”.
8Înțelegeți voi, voi cei lipsiți de minte din popor! Când veți deveni înțelepți, nesimțiților?
9Cel care a plantat urechea oare nu aude? Cel care a modelat ochiul oare nu vede?
10Cel care învață neamurile oare nu pedepsește, el, care i-a dat omului [cunoașterea]?
11Domnul cunoaște gândurile oamenilor: [știe] că sunt zadarnice.
12Fericit este omul pe care îl educi tu, Doamne, pe care îl înveți legea ta,
13pentru ca să-l păstrezi netulburat în zilele rele, până se va săpa groapa păcătosului!
14Pentru că Domnul nu-l abandonează pe poporul său și nu părăsește moștenirea sa.
15Se va face judecată după dreptate și după ea [vor tinde] toți cei drepți cu inima.
16Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? Cine îmi va sta alături împotriva celor ce fac nedreptate?
17Dacă Domnul nu ar fi fost ajutorul meu, sufletul meu ar fi ajuns curând în locuința tăcerii.
18Când spun: „Mi se clatină piciorul!”, îndurarea ta, Doamne, mă susține.
19Când multe nelinișiti [frământă] inima mea, mângâierile tale îmi revigorează sufletul.
20Oare îți vei face aliat un tron al nelegiuirii care înfăptuiește silnicie împotriva hotărârii?
21Se năpustesc asupra vieții celui drept și învinovățesc sânge nevinovat.
22Dar Domnul este loc întărit pentru mine și Dumnezeul meu, stânca mea de refugiu,
23și va întoarce asupra lor nelegiuirea lor și din cauza răutății lor îi va nimici, îi va nimici Domnul Dumnezeul nostru.