1Cântare. Psalm. Al lui Asáf.
2Dumnezeule, să nu taci, să nu fii mut și să nu rămâi în tăcere, Dumnezeule!
3Căci, iată, dușmanii tăi freamătă și cei ce te urăsc au ridicat capul.
4Fac planuri viclene împotriva poporului tău, țin sfat împotriva celor apărați de tine.
5Au zis: „Haideți să-i ștergem dintre neamuri, să nu se mai amintească numele lui Israél vreodată!”.
6Căci s-au sfătuit într-un cuget, au făcut alianță împotriva ta:
7corturile lui Edóm și ale ismaelíților, Moáb și Agarenii,
8Ghébal, Amón și Amaléc, țara filisténilor și cei ce locuiesc în Tir.
9Chiar și Asíria s-a unit cu ei; ei sunt brațul cel puternic al fiilor lui Lot.
10Fă cu ei după cum ai făcut cu Madián, cu Siséra și cu Iabín, la râul Chișón!
11Au fost nimiciți la En-Dor și au ajuns să fie îngrășământ pentru pământ.
12Fă-i pe nobilii lor ca pe Óreb și Zeb și pe toți conducătorii lor ca pe Zébah și Țalmúna,
13care au spus: „Să luăm în stăpânire pentru noi pășunile lui Dumnezeu!”!
14Dumnezeul meu, fă-i ca pe un vârtej, ca pleava în bătaia vântului!
15După cum focul arde pădurea și văpaia lui arde munții,
16așa să-i urmărești cu vijelia ta și să-i înspăimânți cu furtuna ta.
17Umple fețele lor de rușine ca să caute numele tău, Doamne!
18Să fie făcuți de rușine și înspăimântați totdeauna, să fie făcuți de ocară și să piară!
19Să știe că numele tău este „Domnul”, tu singur ești Cel Preaînalt peste tot pământul!