1Lamentare. A lui Davíd. Pe care a cântat-o Domnului din cauza lui Cuș din Beniamín.
2Doamne Dumnezeul meu, în tine mi-am căutat refugiu. Mântuiește-mă de toți urmăritorii mei și eliberează-mă,
3ca nu cumva să-mi sfâșie viața ca leul, să nu mă zdrobească fără ca cineva să mă salveze!
4Doamne Dumnezeul meu, dacă am săvârșit aceasta, dacă este nedreptate în mâinile mele,
5dacă am răspuns prietenului meu cu rău și fără motiv mi-am jefuit vrăjmașul,
6atunci dușmanul să-mi urmărească viața și să mă ajungă și să culce la pământ viața mea și cinstea mea în praf să o arunce!
7Ridică-te, Doamne, în mânia ta, înalță-te împotriva furiei asupritorilor mei și scoală-te, Dumnezeul meu, la judecata pe care ai rânduit-o!
8Adunarea neamurilor să te înconjoare: întoarce-te asupra ei din înălțime!
9Domnul judecă popoarele; judecă-mă, Doamne, după dreptatea și după integritatea care este în mine!
10Pune capăt răutății celor nelegiuiți și întărește-l pe cel drept tu, care cercetezi inimile și rărunchii, Dumnezeule [prea]drept!
11Ajutorul meu este la Dumnezeu, cel care îi mântuiește pe cei drepți cu inima.
12Dumnezeu este un judecător drept, care se poate indigna în fiecare zi.
13Oare nu-și ascute din nou sabia, își întinde arcul și țintește?
14Își pregătește armele morții și își încinge săgețile în foc!
15Iată, cel rău a urzit fărădelegea, a zămislit silnicia și a dat naștere minciunii!
16A săpat groapă și a adâncit-o și a căzut în groapa pe care a făcut-o.
17Se întoarce răutatea lui asupra capului său și pe creștetul lui coboară violența.
18Îl voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea lui și voi cânta numele Domnului Preaînalt.