1Maestrului de cor. Pe melodia „Crinii”. Al lui Davíd.
2Mântuiește-mă, Dumnezeule, căci apele mi-au ajuns până la gât!
3M-am afundat într-o mlaștină adâncă și n-am nimic de care să mă prind, am căzut în adâncurile apei și curentul mă trage cu sine.
4Am ostenit strigând, mi s-a uscat gâtlejul; ochii mi s-au împăienjenit așteptându-l pe Dumnezeul meu.
5Cei ce mă urăsc fără motiv s-au înmulțit mai mult decât firele de păr de pe capul meu; s-au întărit dușmanii mei mincinoși care vor să mă facă să tac, trebuie să le dau înapoi, deși n-am furat nimic.
6Dumnezeule, tu știi nebunia mea și greșelile mele nu-ți sunt ascunse.
7Să nu fie făcuți de rușine, din pricina mea, cei care speră în tine, Doamne Dumnezeule Sabaót! Să nu fie umiliți, din cauza mea, cei care te caută, Dumnezeul lui Israél!
8Pentru tine îndur batjocură și umilirea îmi acoperă fața.
9Am ajuns un străin pentru frații mei, un necunoscut pentru fiii mamei mele;
10căci râvna casei tale mă mistuie, insultele celor care te insultă au căzut asupra mea.
11A plâns [în mine] sufletul și am postit și aceasta a fost spre dezonoarea mea.
12M-am îmbrăcat în sac și am ajuns [obiectul lor] de batjocură.
13Cei care stau la porți mă compătimesc și cântecele bețivilor sunt [împotriva mea].
14Dar eu către tine îmi [înalț] rugăciunea, Doamne, în timpul bunăvoinței tale; în marea ta bunătate, răspunde-mi, Dumnezeule, pentru fidelitatea mântuirii tale!
15Scapă-mă din mlaștină, ca să nu mă afund, eliberează-mă de cei care mă urăsc și de apele adânci!
16Să nu treacă valurile de apă peste mine, să nu mă înghită adâncul și gura prăpastiei să nu se închidă deasupra mea!
17Răspunde-mi, Doamne; căci îndurarea ta este mare și în milostivirea ta cea mare, întoarce-te spre mine!
18Nu-ți ascunde fața de la slujitorul tău, căci sunt în necaz: grăbește-te să-mi răspunzi!
19Apropie-te de sufletul meu și răscumpără-mă, eliberează-mă de dușmanii mei!
20Tu cunoști ocara, rușinea și umilirea mea, înaintea ta sunt toți asupritorii mei.
21Ocara îmi zdrobește inima și sunt copleșit de apăsare; aștept compătimire, dar în zadar, [aștept] mângâietori, și nu găsesc [niciunul].
22Ei mi-au pus venin în mâncare și, când îmi era sete, mi-au dat să beau oțet.
23Să fie masa, înaintea lor, capcană și răsplata lor o cursă!
24Să li se întunece ochii, ca să nu vadă, și rărunchii lor vlăguiește-i pentru totdeauna!
25Revarsă peste ei indignarea ta și furia mâniei tale să-i ajungă!
26Să fie locuința lor devastată și să nu mai aibă cine locui în corturile lor!
27Căci ei îl urmăresc pe cel lovit de tine, iar pe cel rănit de tine îl chinuie și mai tare.
28Adaugă nelegiuire la nelegiuirea lor: să nu ajungă la îndreptățirea ta!
29Să fie șterși din cartea celor vii și să nu mai fie scriși împreună cu cei drepți!
30Eu sunt sărman și chinuit; Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat!
31Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări și îl voi preamări [aducându-i] mulțumire,
32și-i va fi plăcut Domnului mai mult decât un taur, decât un vițel care are coarne și copite.
33Să vadă cei umili și să se bucure! Căutați-l pe Dumnezeu și inimile voastre [se vor bucura de] viață!
34Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci și nu-i uită pe prizonierii săi care sunt în închisoare.
35Să-l laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele!
36Căci Dumnezeu mântuiește Siónul și va reclădi cetățile lui Iúda: și vor locui acolo și le vor moșteni.
37Le va moșteni descendența slujitori lor săi și vor locui acolo cei care iubesc numele lui.