1Maestrului de cor. Pe [melodia] „Crinul mărturiei”. Imn. Al lui Davíd. Spre învățătură.
2Când s-a luptat cu araméii din Mesopotámia și cu araméii din Țóba și când Ióab s-a întors ca să lovească cele douăsprezece mii de [locuitori] din Edóm în Valea Sării.
3Ne-ai respins, Dumnezeule, ne-ai împrăștiat, te-ai mâniat [pe noi]. Întoarce-te la noi!
4Ai zguduit pământul, l-ai despicat, repară-i spărturile, căci se prăbușește!
5L-ai făcut pe poporul tău să vadă [încercări] grele, ne-ai dat să bem vinul amărăciunii.
6Le-ai dat un semn celor care se tem de tine, ca să fugă din fața arcului.
7Cei iubiți de tine să fie eliberați, să ne mântuiască dreapta ta și răspunde-ne!
8Dumnezeu a vorbit în sanctuarul său: „Voi triumfa și voi împărți Síhemul și valea Sucót o voi măsura.
9Al meu este Galaád, al meu este Manáse și Efraím, coiful capului meu, Iúda, sceptrul meu [de domnie],
10Moáb, vasul în care mă spăl; peste Edóm îmi azvârl încălțămintea. [Țară] a filisténilor, strigă de bucurie pentru mine!”.
11Cine mă va călăuzi spre cetatea întărită? Cine mă va duce până la Edóm?
12Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat și nu mai ieși, o, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
13Vino în ajutorul nostru în timpul strâmtorării, căci mântuirea de la oameni este zadarnică!
14În Dumnezeu vom săvârși fapte mărețe și el îi va călca în picioare pe asupritorii noștri.