1Psalm. Cântec la dedicarea templului. Al lui Davíd.
2Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat și n-ai lăsat pe vrăjmașii mei să râdă de mine.
3Doamne Dumnezeul meu, eu am strigat către tine și tu m-ai vindecat.
4Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuința morților, tu mi-ai dat viață, ca să nu cobor în groapă.
5Cântați Domnului, voi, credincioșii lui, lăudați memoria sfințeniei sale!
6Căci mânia lui ține o clipă, dar îndurarea lui ține toată viața. Seara intră în casă plânsul, iar dimineața, bucuria.
7Iar eu, în bunăstarea mea, am zis: „Nu mă voi clătina în veac”.
8Doamne, în bunăvoința ta, m-ai așezat pe un munte puternic; dar când ți-ai întors fața de la mine, am fost cuprins de spaimă.
9Către tine, Doamne, am început să strig și de la Dumnezeul meu am cerut îndurare.
10Ce câștig ai avea din sângele meu de-aș coborî în adâncuri? Oare te va lăuda țărâna și va face cunoscut adevărul tău?
11Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, fii tu ajutorul meu!
12Tu ai schimbat geamătul meu în dans, mi-ai sfâșiat haina de pocăință și m-ai încins cu bucurie,
13pentru ca sufletul meu să-ți cânte fără încetare. Doamne Dumnezeul meu, în veci te voi lăuda!