1Maestrului de cor. După „Cerboaica din zori”. Psalm. Al lui Davíd.
2Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de a-mi [aduce] mântuirea cuvintele strigătului meu.
3Dumnezeul meu, strig ziua, și tu nu-mi răspunzi, și noaptea și nu am liniște.
4Iar tu ești Cel Sfânt și locuiești [în mijlocul] laudelor lui Israél.
5În tine și-au pus speranța părinții noștri, au sperat și tu i-ai eliberat;
6către tine au strigat și au fost mântuiți, în tine au nădăjduit și n-au fost făcuți de rușine.
7Dar eu sunt vierme, și nu om, ocara oamenilor și batjocura poporului.
8Toți care mă văd își bat joc de mine, strâmbă din buze și clatină din cap:
9„s-a încrezut în Domnul, să-l scape, să-l mântuiască dacă și-a găsit plăcerea în el!”.
10Căci tu m-ai scos la lumină din sânul mamei, m-ai pus în siguranță la pieptul mamei mele.
11Spre tine m-am îndreptat de când m-am născut; din sânul mamei mele, tu ești Dumnezeul meu.
12Nu te îndepărta de mine, pentru că strâmtorarea este aproape și nu este cine să mă ajute.
13Mă înconjoară tauri mulți, [tauri] puternici din Basán m-au împresurat
14și cască spre mine gura lor ca leul care sfâșie și rage.
15Mă scurg ca apa, mi se desfac toate oasele, inima mea este ca ceara, se topește printre măruntaiele mele.
16Mi se usucă cerul gurii ca un ciob de oală și limba mi se lipește de gâtlej; m-ai așezat în praful morții.
17Iată, mă înconjoară câinii, o bandă de răufăcători mă împresoară; mi-au străpuns mâinile și picioarele,
18mi-au numărat toate oasele. Ei mă privesc și se uită după mine;
19își împart între ei hainele mele și au aruncat sorții pentru tunica mea.
20Dar tu, Doamne, nu sta deoparte, ajutorul meu, grăbește-te să mă ajuți!
21Scapă de sabie viața mea, din gheara câinelui pe mine, care sunt singur!
22Salvează-mă din gura leului și de coarnele bivolilor, pe mine, sărmanul!
23Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul adunării te voi lăuda.
24Cei care vă temeți de Domnul, lăudați-l, toată seminția lui Iacób, preamăriți-l; să se teamă de el toată seminția lui Israél!
25Căci el nu disprețuiește și nici nu respinge cererea sărmanului și nu-și întoarce fața de la el, iar când strigă către el, îl ascultă.
26La tine este lauda mea în adunarea cea mare; îmi voi împlini făgăduințele în fața celor ce se tem de el.
27Cei sărmani vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe Domnul cei care îl caută: „Inimile lor să trăiască în veci!”.
28Își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului, se vor prosterna înaintea lui toate familiile neamurilor.
29Căci a Domnului este domnia și el va stăpâni neamurile.
30Vor mânca și se vor prosterna înaintea lui toți cei care dorm în pământ, în fața lui vor îngenunchia toți cei care coboară în țărână. Dar sufletul meu va trăi pentru el
31și descendența [mea] îl va sluji. Se va povesti despre Domnul generației [viitoare]
32și vor face cunoscută dreptatea lui poporului care se va naște: „[Domnul] a făcut acestea!”.