Bible

1 Poem. Al lui Davíd. Când era în peșteră. Rugăciune. 2 Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu caut har de la Domnul meu, 3 înaintea lui îmi vărs necazul, înaintea lui fac cunoscută strâmtorarea. 4 Și când slăbește în mine duhul meu, tu cunoști cărările mele. Pe calea pe care umblam, mi-au întins cursă. 5 Privește la dreapta mea și vezi: nu este nimeni care să mă cunoască! Niciun [loc de] refugiu nu mai este pentru mine și nu este nimeni să se îngrijească de sufletul meu. 6 Am strigat către tine, Doamne, am zis: tu ești refugiul meu, tu ești partea mea pe pământul celor vii. 7 Ia aminte la strigarea mea, căci sunt atât de slab! Eliberează-mă de cei care mă urmăresc, căci sunt mai tari decât mine! 8 Fă să iasă sufletul meu din închisoare, ca să laud numele tău; drepții se vor strânge în jurul meu atunci când mă vei răsplăti.