1Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui tău dă glorie pentru îndurarea și adevărul tău!
2De ce să spună neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”.
3Dumnezeul nostru este în ceruri și face tot ce-i place.
4Idolii lor sunt argint și aur, lucrarea mâinilor omului.
5Ei au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu pot să vadă;
6au urechi, dar nu aud; au nas, dar nu pot să miroase;
7au mâini, dar nu pipăie; au picioare, dar nu pot să meargă; din gâtul lor nu iese niciun sunet.
8Ca ei vor fi cei care i-au făcut și toți cei care se încred în ei.
9Casa lui Israél se încrede în Domnul: el este ajutorul și scutul lor.
10Casa lui Aaròn se încrede în Domnul: el este ajutorul și scutul lor.
11Cei ce se tem de Domnul se încred în Domnul: el este ajutorul și scutul lor.
12Domnul își amintește de noi și ne binecuvântează; va binecuvânta casa lui Israél, va binecuvânta casa lui Aaròn;
13va binecuvânta pe toți cei ce se tem de Domnul, pe cei mici și pe cei mari.
14Domnul să vă facă rodnici pe voi și pe fiii voștri!
15Să fiți binecuvântați de Domnul, care a făcut cerul și pământul.
16Cerurile, cerurile sunt ale Domnului, pământul însă l-a dăruit fiilor oamenilor.
17Nu morții îl vor lăuda pe Domnul, nici toți cei ce coboară în împărăția tăcerii,
18ci noi, cei vii, îl binecuvântăm pe Domnul de acum și până-n veac. Aleluia!