1Înțelepciunea și-a zidit casa, și-a cioplit șapte coloane.
2Și-a înjunghiat animalele, și-a amestecat vinul și și-a pregătit masa.
3Și-a trimis slujitoarele să strige de pe vârfurile înalte ale cetății.
4„Cel nepriceput să se îndrepte aici!”. Iar celui sărac la inimă să-i zică:
5„Veniți și hrăniți-vă cu pâinea mea și beți vinul meu pe care l-am amestecat!
6Abandonați nepriceperea și veți trăi, pășiți drept pe calea priceperii!”.
7Cine-l întoarce pe un batjocoritor primește dezonoare și cine-i reproșează celui vinovat, jignire.
8Nu-l mustra pe batjocoritor, căci te va urî, mustră-l pe înțelept și el te va iubi!
9Dă-i înțeleptului și el va deveni mai înțelept, învață-l pe cel drept și el va adăuga învățătură!
10Originea înțelepciunii este teama de Domnul și cunoașterea celor sfinte, priceperea.
11Căci prin mine se vor înmulți zilele tale și ți se vor adăuga ani de viață.
12Dacă ești înțelept, ești înțelept pentru tine și dacă ești batjocoritor, tu singur vei suporta.
13Femeia nesimțită este neastâmpărată, nepricepută și nu știe nimic.
14Șade la intrarea casei sale, pe tron, pe înălțimile cetății,
15ca să strige tuturor celor care trec pe drum, celor care pășesc drept pe cărările lor:
16„Cel nepriceput să se îndrepte aici!”. Iar celui sărac la inimă îi zice:
17„Apele furate sunt dulci și pâinea ascunsă este delicioasă ”.
18Dar el nu știe că acolo sunt umbrele, că cei chemați de ea sunt în adâncurile locuinței morților.