1Fiule, fii atent la înțelepciunea mea și la înțelegerea mea pleacă-ți urechea,
2ca să păzești chibzuința și buzele tale să observe cunoașterea!
3Căci buzele femeii străine picură miere și cerul gurii sale este mai alunecos decât untdelemnul,
4dar la urmă este mai amară decât pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.
5Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei duc la locuința morților.
6Nu netezește calea vieții, căile ei se clatină și ea nu știe.
7Acum, fiilor, ascultați-mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele!
8Îndepărtează de ea calea ta și nu te apropia de intrarea casei ei,
9ca să nu dai altora vigoarea ta și anii tăi, celui crud;
10să nu se sature veneticul cu averea ta și agoniseala ta să nu ajungă în casa străinului;
11ca să nu gemi la urmă, când se vor sfârși trupul tău și carnea ta,
12și să nu spui: „Cum de-am urât disciplina și inima mea a disprețuit reproșul?
13Cum de n-am ascultat glasul învățătorilor mei și nu mi-am plecat urechea la cei care mă învățau?
14De puțin eram [să ajung] în toate relele, în mijlocul adunării și al comunității! ”.
15Bea apă din cisterna ta și din izvoarele fântânii tale!
16Să se reverse izvoarele tale afară ca pâraiele de apă în piețe!
17Să le ai numai pentru tine, nu și pentru străinii care sunt la tine!
18Izvorul tău să fie binecuvântat: bucură-te de soția tinereții tale!
19Cerboaică iubită și gazelă grațioasă! Sânii ei să te îmbete în tot timpul și de iubirea ei să fii atras încontinuu!
20De ce să fii atras, fiule, de o venetică sau să te apropii de pieptul unei străine?
21Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului și el observă toți pașii lui.
22Cel vinovat este luat de nelegiuirile sale, este prins cu funiile păcatului său.
23El va muri din lipsă de disciplină, va rătăci de mărimea nebuniei sale.