Philippians 2
1 Deci dacă este o mângâiere în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune a duhului, dacă este o simțire și îndurare,
2 faceți-mi bucuria deplină: să gândiți la fel, să aveți aceeași iubire, aceeași simțire, un singur cuget!
3 Să nu faceți nimic din ambiție sau din laudă deșartă, ci, cu umilință, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine,
4 fără ca cineva dintre voi să aibă în vedere numai ale sale, ci și ale altora!
5 Să aveți în voi acea atitudine care este în Cristos Isus.
6 El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu,
7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om.
8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce.
9 Pentru aceasta, și Dumnezeu l-a înălțat și i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume,
10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ și al celor de dedesubt,
11 și orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.
12 De aceea, iubiții mei, așa cum ați ascultat întotdeauna, nu numai în prezența mea, ci cu atât mai mult în absența mea, lucrați la mântuirea voastră cu teamă și cutremur!
13 De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face și să voiți, și să înfăptuiți, după placul său.
14 Toate să le faceți fără murmurări și fără discuții,
15 ca să fiți fără vină și curați, copii neprihăniți ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generații perverse și rătăcite între care voi străluciți ca niște luminători în lume!
16 Țineți cu tărie cuvântul vieții spre mândria mea în ziua lui Cristos, pentru că nu am alergat în zadar și nici nu m-am trudit degeaba!
17 Și chiar de va trebui vărsat [sângele meu] peste jertfa și slujirea credinței voastre, mă bucur și mă bucur împreună cu voi toți.
18 Și tocmai de aceea, bucurați-vă și voi, bucurați-vă împreună cu mine!
19 Am speranța în Domnul Isus că îl voi trimite la voi curând pe Timotéi ca să am și eu inima ușurată când voi primi vești despre voi;
20 căci nu am pe nimeni atât de apropiat sufletește care să se îngrijească cu atâta sinceritate de cele ale voastre.
21 De fapt, toți caută propriile [interese], nu cauza lui Isus Cristos.
22 Voi cunoașteți virtutea lui, căci a slujit evanghelia împreună cu mine ca un copil alături de tatăl său.
23 Așadar, sper să-l trimit pe el îndată ce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile în privința mea.
24 Eu însă am încredere în Domnul că voi veni și eu îndată.
25 Am considerat că este necesar să-l trimit la voi pe Epafrodít, fratele meu, cel care lucrează și luptă împreună cu mine, cel pe care voi l-ați trimis ca să mă slujească la nevoie,
26 căci îi era dor de voi toți și era preocupat, deoarece voi ați aflat că fusese bolnav.
27 Într-adevăr, a fost bolnav, aproape de moarte, însă Dumnezeu s-a îndurat de el, și nu numai de el, ci și de mine, ca să nu am întristare peste întristare.
28 Așadar, l-am trimis mai repede ca să-l vedeți și să vă bucurați din nou, iar eu să fiu mai puțin întristat.
29 Primiți-l, deci, în Domnul, cu toată bucuria și cinstiți-i pe unii ca aceștia,
30 căci pentru lucrarea lui Cristos a fost aproape de moarte, punându-și viața în pericol pentru a completa ceea ce nu puteați face voi pentru mine!