Bible

1 Domnul i-a vorbit lui Moise în stepele Moábului, lângă Iordán, în fața Ierihónului. 2 „Poruncește-le fiilor lui Israél să dea levíților, din moștenirea proprietății lor, cetăți pentru locuit! Să dați levíților terenurile dimprejurul cetăților! 3 Cetățile să fie ale lor ca să locuiască, iar terenurile să fie pentru animalele lor, pentru bunurile lor și pentru toate vietățile lor! 4 Terenurile cetăților pe care să le dați levíților, de la zidul cetății înspre afară, să fie de o mie de coți de jur împrejur! 5 Să măsurați în afara cetății: latura de est, două mii de coți, latura de sud, două mii de coți, latura de vest, două mii de coți și latura de nord, două mii de coți. Cetatea să fie la mijloc! Acestea să fie pentru ei terenurile cetăților! 6 Între cetățile pe care le veți da levíților, șase să fie cetăți de refugiu unde să fugă ucigașul! Pe lângă acestea, să le mai dați alte patruzeci și două de cetăți! 7 Toate cetățile pe care le veți da levíților să fie patruzeci și opt de cetăți, împreună cu terenurile! 8 Cetățile pe care le veți da din proprietățile fiilor lui Israél să fie: de la cei care sunt mulți, mai multe și de la cei care sunt mai puțini, mai puține. Fiecare să dea din cetățile sale levíților după moștenirea pe care o moștenește!”. 9 Domnul i-a zis lui Moise: 10 „Vorbește-le fiilor lui Israél și spune-le: «Când treceți Iordánul în țara Canaán, 11 să vă alegeți niște cetăți care să fie cetăți de refugiu, unde să se poată refugia ucigașul care omoară pe cineva din greșeală! 12 Ele să fie pentru voi cetăți de refugiu din calea răzbunătorului, pentru ca ucigașul să nu moară înainte de a fi stat la judecată în fața adunării! 13 Între cetățile pe care le veți da, șase să fie cetăți de refugiu pentru voi! 14 Trei cetăți să fie dincolo de Iordán și trei cetăți să fie în țara Canaán: să fie cetăți de refugiu! 15 Aceste șase cetăți să fie refugiu pentru fiii lui Israél și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru! Acolo să se poată refugia oricine omoară pe cineva din greșeală! 16 Oricine îl lovește [pe cineva] cu un instrument de fier, și [acesta] moare, este un ucigaș: ucigașul să fie dat la moarte! 17 Dacă-l lovește având în mână o piatră care poate ucide și [acela] moare, este un ucigaș: ucigașul să fie dat la moarte! 18 Dacă-l lovește având în mână un obiect din lemn care poate ucide și [acela] moare, este un ucigaș: ucigașul să fie dat la moarte! 19 Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaș când îl va întâlni: el să-l omoare! 20 Oricine îmbrâncește pe cineva cu ură sau dacă, așteptând, aruncă cu ceva asupra lui și moare 21 sau dacă, din dușmănie, îl lovește cu mâna și moare, cel care l-a lovit să fie dat la moarte: este un ucigaș. Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaș când îl întâlnește! 22 Oricine îmbrâncește pe cineva pe neașteptate și nu din dușmănie sau dacă, fără să aștepte, aruncă ceva asupra lui 23 sau dacă aruncă asupra lui cu vreo piatră care poate să ucidă, dar fără să-l vadă și [acesta] moare – însă fără să-i fi fost dușman și să-i fi căutat răul –, 24 adunarea să facă judecată între cel care a lovit și răzbunătorul sângelui după aceste legi: 25 adunarea să-l scape pe ucigaș din mâna răzbunătorului sângelui și să-l facă să se întoarcă în cetatea de refugiu unde fugise! Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemn sfânt! 26 Dacă ucigașul iese din hotarul cetății de refugiu unde fugise 27 și dacă răzbunătorul sângelui îl întâlnește în afara hotarului cetății de refugiu și-l ucide pe ucigaș, nu va fi vinovat de sânge. 28 Căci [ucigașul] trebuia să locuiască în cetatea lui de refugiu până la moartea marelui preot. După moartea marelui preot, poate să se întoarcă în pământul proprietății sale. 29 Acestea să fie pentru voi hotărâri de lege din generație în generație, oriunde veți locui! 30 Oricine omoară pe cineva, ucigașul să fie omorât după cuvântul martorilor! Dar un singur martor nu va mărturisi împotriva cuiva ca să fie omorât! 31 Să nu luați răscumpărare pentru viața unui ucigaș vinovat de moarte, ci să fie dat la moarte! 32 Să nu luați răscumpărare pentru cel fugit în cetatea sa de refugiu, ca să se întoarcă să locuiască în țară până la moartea preotului! 33 Să nu profanați țara unde veți fi, căci sângele celui nevinovat profanează țara! Și nu poate fi făcută ispășire pentru țara în care s-a vărsat sânge decât cu sângele celui care l-a vărsat! 34 Să nu întinați țara în care locuiți și în mijlocul căreia eu locuiesc, căci eu sunt Domnul care locuiește în mijlocul fiilor lui Israél!»”.