1Iată pe munți picioarele celui care vestește și face să se audă pacea! Ține-ți sărbătorile, Iúda, și împlinește-ți voturile, pentru că nu va mai trece prin tine Beliál: va fi nimicit în întregime!
2Urcă împotriva ta cel care împrăștie, păzește întăritura ta, ai grijă la drum, întărește-ți coapsele și adună-ți toată puterea!
3Căci Domnul a dus din nou mândria lui Iacób ca și mândria lui Israél. Pentru că jefuitorii i-au jefuit și au prădat vlăstarele lor.
4Scutul vitejilor săi s-a înroșit, oamenii de luptă sunt în stacojiu, carele lucesc ca focul în ziua stabilită, lăncile se agită.
5Pe străzi năvălesc carele, se ciocnesc în piețe. Înfățișarea lor este ca flăcările, aleargă ca fulgerul.
6Își amintesc de măreția lui, se poticnesc în timpul mersului lor; se grăbesc spre zidurile sale, este pregătită protecția lor.
7Porțile râurilor se deschid și palatul se prăbușește.
8A fost hotărât: va fi dezgolită și va fi dusă. Slujitoarele ei vor geme cu glas de porumbițe, bătându-și pieptul.
9Niníve era ca o cisternă de apă de ale cărei ape ei fug. „Stați, stați!”, dar nimeni nu se întoarce.
10Jefuiți argintul! Jefuiți argintul! Nu este sfârșit pentru gloria stabilită din toate obiectele de preț.
11Este golită, nelocuită și devastată! I se topește inima și-i tremură genunchii; o durere este în toate coapsele și toate fețele au pălit.
12Unde este vizuina leilor și peștera leilor tineri, acolo mergeau leul, leoaica și puiul de leu și nu era cine să-i tulbure.
13Leul sfâșia suficient pentru puii lui, sugruma pentru leoaicele sale; umplea cu ce sfâșia ascunzișurile sale și vizuinile sale, cu cele sfâșiate.
14Iată, eu sunt împotriva ta – oracolul Domnului Sabaót – voi arde cu fum carele tale și sabia îi va devora pe leii tăi tineri; voi distruge de pe pământ prada ta și nu se va mai auzi glasul mesagerilor tăi.