1Vai de mine! Căci sunt ca la adunatul fructelor, ca la strânsul bobițelor în vie: nu este niciun strugure ca să mănânc, nicio smochină timpurie, dorința sufletului meu.
2A pierit cel credincios din țară și nu mai este niciun drept printre oameni; toți pândesc [să verse] sânge și fiecare aruncă plasa de vânătoare asupra fratelui său.
3Palmele sunt [îndreptate] spre rău; ca să facă bine, căpetenia cere, judecătorul [face] pentru răsplată, cel mare își spune dorința sufletului și astfel pervertesc [dreptatea].
4Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai drept, ca un gard de spini. Ziua [anunțată] de străjerii tăi, cea a vizitării tale, vine. Acum va fi deruta lor.
5Nu te încrede în aproapele, nu-ți pune încrederea în prieten și ai grijă să-ți ții gura închisă față de cea care stă la pieptul tău.
6Căci fiul își insultă tatăl, fiica se ridică împotriva mamei și nora, împotriva soacrei. Dușmanii omului sunt cei din casa lui.
7Dar eu privesc la Domnul, îl aștept pe Dumnezeul mântuirii mele și Dumnezeul meu mă ascultă.
8Nu te bucura, dușmanca mea, căci, chiar dacă am căzut, mă voi ridica, chiar dacă locuiesc în întuneric, Domnul este lumina mea!
9Voi suporta supărarea Domnului – căci am păcătuit împotriva lui – până când va judeca procesul meu și-mi va face dreptate. Mă va scoate la lumină și voi vedea [faptele] lui de dreptate.
10Va vedea dușmanca mea și va fi acoperită de rușine, ea care-mi spunea: „Unde este Domnul Dumnezeul tău?”. Ochii mei o vor vedea: acum va fi călcată în picioare ca noroiul de pe străzi.
11În ziua când vor fi reclădite zidurile tale, se vor lărgi hotarele tale.
12În ziua aceea, vor veni până la tine din Asíria până în Egipt și din Egipt până la Râu, de la mare la mare și de la munte la munte.
13Țara va fi devastată din cauza locuitorilor ei, din cauza roadelor faptelor lor.
14Păstorește-ți cu toiagul tău poporul, turma moștenirii tale, care locuiește singuratică în pădurea din mijlocul Carmélului! Să pască în Basán și în Galaád ca în zilele de odinioară!
15Ca în zilele ieșirii tale din țara Egiptului, fă-ne să vedem fapte minunate!
16Vor vedea neamurile și se vor rușina de toată vitejia lor; vor pune mâna la gură și vor asurzi urechile lor.
17Vor linge praful ca șarpele, ca târâtoarele pământului vor tremura în locurile lor de refugiu; se vor înspăimânta în fața Domnului Dumnezeului nostru și se vor teme de tine.
18Care Dumnezeu este ca tine, care suporți nelegiuirea și treci peste răzvrătirea restului moștenirii tale? Nu-și ține pe veci mânia, pentru că iubește îndurarea.
19Se va întoarce și se va îndura de noi, va șterge nelegiuirile noastre. Vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor.
20Vei arăta fidelitate față de Iacób și bunătate față de Abrahám, așa cum le-ai jurat părinților noștri în zilele de demult.