1Când a coborât de pe munte, îl urmau mulțimi numeroase.
2Și apropiindu-se un lepros, s-a prosternat înaintea lui, spunând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”.
3Întinzându-și mâna, l-a atins, spunându-i: „Vreau. Curăță-te!”. Și, îndată, lepra lui s-a curățat.
4Atunci Isus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, dar mergi, arată-te preotului și adu ofranda pe care a poruncit-o Moise ca mărturie pentru ei!”.
5Intrând [Isus] în Cafárnaum, a venit la el un centurion, rugându-l:
6„Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”.
7El i-a spus: „Voi veni eu însumi și-l voi vindeca”.
8Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, dar spune numai un cuvânt și va fi vindecat servitorul meu!
9Căci și eu sunt un om supus autorității; având soldați în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, și altuia: «Vino!», iar el vine, și servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”.
10Auzind, Isus s-a mirat și le-a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israél nu am găsit o astfel de credință.
11De aceea vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă în împărăția cerurilor împreună cu Abrahám, Isáac și Iacób,
12iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul din afară. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților”.
13Apoi Isus i-a spus centurionului: „Mergi, să ți se facă după cum ai crezut!”. Și în ceasul acela a fost vindecat servitorul lui.
14Venind Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de febră.
15I-a atins mâna și febra a lăsat-o. Și s-a ridicat și a început să-i slujească.
16La lăsatul serii, i-au adus mulți posedați de diavol, iar el a alungat diavolii cu un cuvânt și i-a vindecat pe toți cei bolnavi,
17ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaía, care zice: „ El a luat asupra lui slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre ”.
18Văzând Isus mulțimea din jurul său, a poruncit să treacă pe țărmul [celălalt].
19Atunci, apropiindu-se de el unul dintre cărturari, a spus: „Învățătorule, te voi urma oriunde te vei duce”.
20Dar Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul”.
21Un altul dintre discipolii lui i-a spus: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi și să-l îngrop pe tatăl meu!”.
22Dar Isus i-a zis: „Urmează‑mă și lasă morții să-și îngroape morții!”.
23Apoi, urcând [Isus] în barcă, discipolii lui l-au urmat.
24Și iată, a fost pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea!
25Venind [discipolii lui ], l-au trezit, spunându‑i: „Doamne, salvează-ne! Pierim”.
26Dar el le-a spus: „De ce sunteți fricoși, [oameni] cu puțină credință?”. Atunci, ridicându-se, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.
27Oamenii au fost cuprinși de uimire și spuneau: „Cine este acesta că și vânturile, și marea ascultă de el?”.
28Ajungând pe malul [celălalt], în ținutul gadarénilor, l-au întâmpinat doi posedați de diavoli ieșiți din morminte, atât de violenți încât nu putea nimeni să treacă pe drumul acela.
29Și iată că ei strigau, zicând: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuiești?”.
30Nu departe de ei era o turmă mare de porci care pășteau.
31Diavolii îl rugau, zicând: „Dacă ne alungi, trimite‑ne în turma de porci!”.
32El le-a zis: „Mergeți!”. Ieșind [din posedați], ei au intrat în porci și, iată, toată turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptă și a pierit în apă!
33Atunci paznicii au fugit și, venind în cetate, au făcut cunoscute toate și [cele întâmplate] cu posedații.
34Și, iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, văzându-l, l-au rugat să plece din ținutul lor.