1În acel timp, tetrarhul Iród a auzit despre faima lui Isus
2și le spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morți; de aceea puterea minunilor este în el”.
3Căci Iród, prinzându-l pe Ioan, îl legase și-l aruncase în închisoare din cauza Irodiádei, soția lui Fílip, fratele său.
4Căci Ioan îi spusese: „Nu-ți este permis să o ai”.
5Deși voia să-l ucidă, se temea de mulțime, pentru că îl considera ca profet.
6Dar, fiind ziua de naștere a lui Iród, fiica Irodiádei a dansat în mijloc și i-a plăcut atât de mult lui Iród,
7încât i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.
8Dar ea, convinsă de mama ei, i‑a zis: „Dă-mi aici, pe tavă, capul lui Ioan Botezătorul!”.
9Regele s‑a întristat, dar din cauza jurământului și a comesenilor, a poruncit să‑i fie dat
10și a trimis ca să-l decapiteze pe Ioan în închisoare.
11Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, care i l-a dus mamei sale.
12Discipolii lui, venind, i-au luat trupul și l-au înmormântat. Apoi au venit și i-au spus lui Isus.
13Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu și izolat; aflând, mulțimile l-au urmat pe jos din cetăți.
14Coborând, [Isus] a văzut o mare mulțime, i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
15La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu și ora e deja târzie. Dă drumul mulțimilor ca, mergând prin sate, să-și cumpere de mâncare!”.
16Dar Isus le‑a zis: „Nu-i nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!”.
17Ei însă i‑au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”.
18Atunci le-a zis: „Aduceți-mi-le aici!”.
19Poruncind mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer, a mulțumit, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor.
20Au mâncat toți și s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăți, au strâns douăsprezece coșuri pline.
21Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
22Îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe țărmul [celălalt], până ce el va fi dat drumul mulțimilor.
23După ce a dat drumul mulțimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur.
24Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stádii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă.
25Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei umblând pe mare.
26Văzându‑l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă și, de frică, au început să strige.
27Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!”.
28Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe apă!”.
29El i-a zis: „Vino!”. Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă și a venit spre Isus.
30Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat și, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”.
31Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „[Om] cu puțină credință, de ce te-ai îndoit?”.
32Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat,
33iar cei care se aflau în barcă s-au prosternat [înaintea] lui, spunând: „Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu”.
34După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezarét.
35Când l-au recunoscut, oamenii din ținutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea și i-au adus la el pe toți bolnavii.
36Îi cereau voie să-i atingă chiar și numai ciucurii hainei și toți cei care o atingeau erau vindecați.