1Niște farisei și unii dintre cărturari, care veniseră de la Ierusalím, s-au adunat în jurul lui
2și au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate –
3căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu și-au spălat mâinile cu grijă, ținând astfel tradițiile bătrânilor,
4iar când [se întorc] de la piață, nu mănâncă dacă nu se purifică; mai sunt și multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor și a [vaselor] de bronz.
5Așadar, fariseii și cărturarii l-au întrebat: „De ce discipolii tăi nu urmează tradițiile bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile necurate?”.
6El le-a spus: „Bine a profețit Isaía despre voi, ipocriților, după cum este scris: «Acest popor mă cinstește cu buzele, însă inima lor este departe de mine.
7În zadar mă cinstesc propunând învățături care sunt doar porunci ale oamenilor».
8Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi țineți tradiția oamenilor”.
9Și le-a spus: „Frumos! Voi zădărniciți porunca lui Dumnezeu ca să stabiliți tradiția voastră!
10Căci Moise a spus: « Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!» și « Cine vorbește de rău pe tatăl sau pe mama, să fie dat la moarte!».
11Voi însă spuneți: «Dacă un om îi zice tatălui sau mamei: ‹Este corban – adică ofrandă sacră – ceea ce ți se cuvine de la mine› »,
12voi nu-l lăsați să mai facă ceva pentru tatăl sau mama [lui].
13Astfel, suprimați cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiția voastră pe care voi v-o transmiteți. Și faceți multe alte lucruri asemănătoare”.
14Chemând din nou mulțimea, le-a spus: „Ascultați-mă cu toții și înțelegeți!
15Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur”.
16
17Când a intrat în casă, [plecând] de la mulțime, discipolii săi l-au întrebat despre parabolă,
18iar el le-a spus: „Cum, și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți că tot ceea ce intră din afară în om nu poate să-l facă impur?
19Deoarece nu intră în inimă, ci în trup și apoi este eliminat în loc ascuns ”. Astfel, declara pure toate alimentele.
20Și le-a mai zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur.
21Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele,
22adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, desfrâul, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea.
23Toate aceste rele ies dinăuntru și îl fac pe om impur”.
24Apoi, ridicându-se de acolo, a venit în ținutul Tírului și Sidónului și a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu știe; însă nu a putut să [rămână] ascuns,
25căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre el și, venind îndată, a căzut la picioarele lui.
26Însă femeia era păgână, de origine siro-feniciană. Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei.
27El i-a spus: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!”.
28Dar ea i-a răspuns: „Doamne, chiar și cățeii, sub masă, mănâncă din firimiturile copiilor”.
29El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a ieșit din fiica ta!”.
30Și, plecând acasă, a găsit fata întinsă pe pat și diavolul ieșise din ea.
31Ieșind din nou din ținutul Tírului, a trecut prin Sidón spre Marea Galiléii, în ținutul Decápole.
32I-au adus un surd care vorbea cu greu și l-au rugat să-și pună mâna peste el.
33Luându-l la o parte din mulțime, i-a pus degetele în urechi și, cu salivă, i-a atins limba.
34Apoi, ridicându-și [ochii] spre cer, a suspinat și a zis: „Éffata!”, care înseamnă „Deschide-te!”.
35Îndată i s-au deschis urechile și i s-a desfăcut legătura limbii și vorbea corect.
36Iar el le-a poruncit să nu spună nimănui, însă cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult ei îi duceau vestea
37și, peste măsură de uluiți, spuneau: „Toate le-a făcut bine; chiar și pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească”.