Mark 11
1 Când s-au apropiat de Ierusalím, la Betfaghé și Betánia, lângă Muntele Măslinilor, a trimis doi dintre discipolii săi
2 și le-a spus: „Mergeți în satul dinaintea voastră și, îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care niciun om nu s-a așezat vreodată; dezlegați-l și aduceți-l!
3 Și dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», spuneți-i: «Domnul are nevoie de el, dar îl va trimite îndată înapoi»”.
4 Ei au plecat și au găsit măgărușul legat la poartă, afară, în drum. Și l-au dezlegat.
5 Unii dintre cei care stăteau acolo le-au spus: „Ce faceți, dezlegați măgărușul?”.
6 Ei le-au zis după cum le spusese Isus și i-au lăsat [să plece].
7 Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el, iar [Isus] s-a așezat pe el.
8 Mulți își așterneau hainele pe drum, alții ramuri înfrunzite pe care le tăiaseră de pe câmpuri.
9 Iar cei care mergeau înaintea lui și cei care-l urmau strigau: „Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!
10 Binecuvântată este împărăția care vine, a părintelui nostru Davíd! Osana în înaltul cerurilor!”.
11 Și [Isus] a intrat în Ierusalím, în templu; și privind toate în jur, fiind deja la timpul înserării, a ieșit spre Betánia împreună cu cei doisprezece.
12 În ziua următoare, ieșind ei din Betánia, lui [Isus] i s-a făcut foame.
13 Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor.
14 Și, luând cuvântul, a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veci!”. Iar discipolii lui ascultau.
15 Apoi au venit la Ierusalím și intrând în templu, a început să-i alunge pe cei care vindeau și cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei.
16 Și nu permitea nimănui să care vreun vas prin templu.
17 Îi învăța și le spunea: „Nu este scris oare: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate neamurile!»? Dar voi ați făcut-o peștera tâlharilor”.
18 Arhiereii și cărturarii au auzit și căutau cum să-l dea la moarte; dar se temeau de el, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura lui.
19 Când s-a înserat, au ieșit din cetate.
20 Dimineața, când au trecut din nou pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcină.
21 Amintindu-și, Petru i-a spus: „Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”.
22 Răspunzând, Isus le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu!
23 Adevăr vă spun: oricine ar spune acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare!» și nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va împlini ceea ce spune, i se va da.
24 De aceea vă spun: tot ceea ce veți cere în rugăciune, credeți că ați primit deja și vi se va da.
25 Iar când stați în rugăciune, dacă aveți ceva împotriva cuiva, iertați, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre!”.
26 .
27 Au venit din nou la Ierusalím și, în timp ce el umbla prin templu, au venit la el arhiereii, cărturarii și bătrânii
28 și-i spuneau: „Cu ce autoritate faci acestea? Sau cine ți-a dat această autoritate ca să le faci?”.
29 Isus le-a spus: „Vă voi întreba un lucru, și dacă îmi veți răspunde, vă voi spune și eu cu ce autoritate fac acestea.
30 Botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Răspundeți-mi!”.
31 Dar ei discutau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci de ce nu ați crezut în el?».
32 Iar dacă spunem: «De la oameni»?” – le era frică de mulțime, căci toți considerau că Ioan era într-adevăr un profet.
33 Așadar, i-au răspuns lui Isus: „Nu știm”. Atunci, Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.