Bible

Connect

With Your Congregation Like Never Before

Try RisenMedia.io Today!

Click Here

Luke 9

:
Romanian - VBRC2020
1 Chemându-i pe cei doisprezece, [Isus] le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor și puterea de a vindeca boli;
2 apoi i-a trimis predice împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi.
3 Și le-a spus: „Să nu luați nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici arginți și nici nu aveți câte două tunici;
4 și în orice casă intrați, rămâneți acolo și de acolo plecați!
5 Dacă unii nu primesc, ieșind din cetatea aceea, scuturați-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor!”.
6 Plecând, [discipolii] străbăteau fiecare sat predicând evanghelia și vindecând pretutindeni.
7 Iród tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate și era nedumerit pentru unii ziceau: „Ioan a înviat din morți”,
8 alții: „S-a arătat Ilíe”; iar alții: „A înviat unul dintre profeții cei vechi”.
9 Atunci Iród a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?”. Și căuta să-l vadă.
10 După ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au făcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras deoparte, într-o cetate numită Betsáida.
11 Când au aflat mulțimile, au mers după el. El le-a primit și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi.
12 Începuse se lase înserarea; atunci, apropiindu-se cei doisprezece, i-au spus: „Dă drumul mulțimii pentru ca, mergând prin satele și ținuturile dimprejur, să-și găsească adăpost și de mâncare, pentru aici suntem într-un loc pustiu!”.
13 El însă le-a spus: „Dați-le voi mănânce!”. Dar ei au răspuns: „Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești. Doar dacă ne-am duce noi cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!”.
14 Erau cam cinci mii de bărbați. Atunci le-a zis discipolilor săi: „Puneți-i se așeze în grupuri de câte cincizeci!”.
15 Ei au făcut astfel și i-au așezat pe toți.
16 Atunci, luând cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor ca le pună înaintea mulțimii.
17 Toți au mâncat și s-au săturat și au adunat din ceea ce a prisosit pentru ei, din bucățile [de pâine], douăsprezece coșuri.
18 Pe când era singur în rugăciune, iar discipolii erau cu el, [Isus] i-a întrebat, zicând: „Cine spun mulțimile sunt eu?”.
19 Ei i-au răspuns: „«Ioan Botezătorul», alții «Ilíe», iar alții «a înviat unul dintre profeții cei vechi»”.
20 El le-a spus: „Dar voi cine spuneți sunt?”. Atunci, răspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!”.
21 Dar el le-a interzis cu strictețe spună aceasta cuiva,
22 zicând: „Fiul Omului trebuie sufere multe, fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, fie ucis și a treia zi învie”.
23 Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea vină după mine, renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și urmeze!
24 Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde, cine însă își va pierde viața pentru mine, acela o va salva.
25 Așadar, ce-i folosește omului dacă a câștigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?
26 Căci, dacă cineva se rușinează de mine și de cuvintele mele, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în gloria sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
27 Adevărat spun: sunt unii dintre cei de față care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu”.
28 Cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacób și s-a urcat pe munte ca se roage.
29 Și în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare.
30 Și iată, doi bărbați vorbeau cu el: aceștia erau Moise și Ilíe,
31 care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui ce avea se împlinească în Ierusalím.
32 Iar Petru și cei care erau cu el erau toropiți de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau de vorbă cu el.
33 Când aceștia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învățătorule, e bine suntem aici; facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilíe!”, neștiind, de fapt, ce zice.
34 Pe când spunea acestea, a apărut un nor și i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor.
35 Atunci a fost o voce din nor, spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!”.
36 Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut și nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.
37 În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieșit în cale o mulțime mare.
38 Și iată, un bărbat din mulțime a strigat: „Învățătorule, te rog, privește la fiul meu, pentru este singurul meu [copil]
39 și, iată, un duh îl ia în stăpânire și, pe neașteptate, strigă, îl scutură [puternic] de spumegă și, apoi, cu greu pleacă de la el, lăsându-l epuizat!
40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut!”.
41 Atunci Isus, răspunzând, a zis: „O, generație necredincioasă și perversă, până când voi mai fi cu voi și voi suporta? Adu-l pe fiul tău aici!”.
42 Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pământ și l-a scuturat cumplit. Dar Isus i-a poruncit cu asprime duhului necurat, l-a vindecat pe copil și l-a dat tatălui său.
43 Toți erau uluiți de măreția lui Dumnezeu. În timp ce toți se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi:
44 „Ascultați cu atenție cuvintele acestea: Fiul Omului are fie dat în mâinile oamenilor”.
45 Însă ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca nu-l priceapă, și le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.
46 Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare?
47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus stea lângă el
48 și le-a spus: „Cine primește acest copil în numele meu, pe mine primește. Și cine primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toți care sunteți aici, acela este mare”.
49 Atunci, luând cuvântul, Ioan i-a spus: „Învățătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău și i-am interzis, pentru nu te urmează împreună cu noi”.
50 Dar Isus i-a zis: „Nu-i interziceți, căci cine nu este împotriva voastră este cu voi!”.
51 Când s-au împlinit zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalím
52 și a trimis soli înaintea sa. Și mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca pregătească pentru el.
53 Însă nu l-au primit pentru se îndrepta spre Ierusalím.
54 Văzând [aceasta], discipolii Iacób și Ioan i-au spus: „Doamne, vrei cerem ca focul coboare din cer și să-i consume?”.
55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat.
56 Și au mers într-un alt sat.
57 În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”.
58 Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului [au] cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul”.
59 Altuia i-a spus: „Urmează-mă!”. Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!”.
60 Dar el i-a spus: „Lasă morții să-și îngroape morții lor, dar tu mergi și vestește împărăția lui Dumnezeu!”.
61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă întorc să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!”.
62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu”.