Luke 20
1 Într-una din zile, pe când învăța poporul în templu [și predica] vestea cea bună au venit arhiereii și cărturarii, împreună cu bătrânii,
2 și i-au spus: „Spune-ne cu ce putere faci acestea sau cine este acela care ți-a dat această putere!”.
3 Atunci el, răspunzând, le-a zis: „Vă voi pune și eu o întrebare. Spuneți-mi:
4 botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni?”!
5 Ei însă discutau între ei, spunând: „Dacă spunem: «Din ceruri», el va spune: «De ce nu ați crezut în el?».
6 Iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că ei sunt convinși că Ioan este un profet”.
7 Și au răspuns că nu știau de unde era.
8 Iar Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea”.
9 Atunci a început să spună mulțimii această parabolă: „Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat într-o călătorie pe un timp îndelungat.
10 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să-i dea din rodul viei; dar viticultorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu [mâinile] goale.
11 A mai trimis și un alt servitor, dar ei l-au bătut și pe acesta, l-au necinstit și l-au trimis cu [mâinile] goale.
12 A trimis un al treilea, dar ei l-au bătut până la sânge și l-au alungat.
13 Atunci stăpânul viei a spus: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit, poate de el le va fi rușine».
14 Însă viticultorii, văzându-l, discutau unii cu alții, zicând: «Acesta este moștenitorul; să-l ucidem pentru ca moștenirea lui să fie a noastră!».
15 Și aruncându-l afară din vie, l-au ucis. Ce le va face oare stăpânul viei?
16 Va veni și-i va ucide pe viticultorii aceia, iar via o va da altora”. Auzind ei acestea, au zis: „Să nu se întâmple!”.
17 Iar el, privindu-i, le-a spus: „Atunci ce înseamnă ceea ce s-a scris: «Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară?».
18 Oricine cade pe piatra aceea se va zdrobi, iar peste oricine cade ea, va fi zdrobit”.
19 Cărturarii și arhiereii căutau să pună mâna pe el chiar în ceasul acela, căci înțeleseseră că pentru ei spusese parabola aceasta, dar se temeau de popor.
20 Și urmărindu-l cu atenție, au trimis spioni care se prezentau ca fiind drepți, ca să-l prindă cu vreun cuvânt și să-l dea pe mâna autorității și a puterii guvernatorului.
21 Ei l-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu ții cont de înfățișare, ci înveți calea lui Dumnezeu după adevăr.
22 Ne este permis sau nu să dăm tribut Cezárului?”.
23 El însă, cunoscând viclenia lor, le-a spus:
24 „Arătați-mi un dinár! Ale cui sunt imaginea și inscripția?”. Ei au răspuns: „Ale Cezárului”.
25 Atunci le-a spus: „Dați-i, așadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului și lui Dumnezeu, ceea ce este al lui Dumnezeu!”.
26 Astfel, nu l-au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului, ci, uimiți de răspunsul lui, au tăcut.
27 Apoi au venit la el unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, și l-au întrebat:
28 „Învățătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia și să ridice urmași fratelui său!».
29 Erau deci șapte frați. Primul, luându-și soție, a murit fără copii.
30 Cel de-al doilea
31 și cel de-al treilea au luat-o [de soție]. Și toți cei șapte au murit și nu au lăsat copii.
32 În cele din urmă, a murit și femeia.
33 Așadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soție femeia? Pentru că toți șapte au avut-o de soție”.
34 Isus le-a răspuns: „Fiii lumii acesteia se însoară și se mărită;
35 însă cei considerați vrednici să dobândească lumea cealaltă și învierea din morți nu se vor însura și nici nu se vor mărita,
36 pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37 Iar că morții învie, o arată și Moise [în relatarea] despre rug, când îl numește pe Domnul: «Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac și Dumnezeul lui Iacób».
38 Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, întrucât toți trăiesc pentru el”.
39 Unii dintre cărturari, răspunzând, i-au zis: „Învățătorule, bine ai vorbit!”.
40 Și nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.
41 Dar el le-a zis: „Cum spun ei că Cristos este Fiul lui Davíd?
42 Pentru că însuși Davíd spune în Cartea Psalmilor: «Domnul a spus Domnului meu: așază-te la dreapta mea
43 până când voi pune pe dușmanii tăi scăunel sub picioarele tale!».
44 Așadar, Davíd îl numește Domn; cum poate fi fiul său?”.
45 În timp ce tot poporul îl asculta, le-a spus discipolilor:
46 „Fiți atenți la cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, cărora le place să fie salutați prin piețe, [să ocupe] primele locuri în sinagogi și locurile dintâi la ospețe!
47 Ei devorează casele văduvelor și se prefac că se roagă îndelung: vor primi o condamnare mai aspră ”.