Bible

1 Apoi le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna și de a nu se descuraja. 2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și [căruia] nu-i era rușine de oameni. 3 Și mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el și-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva dușmanului meu!». 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi și-a zis: «Deși de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mi-e rușine, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuși dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină și să mă tot bată la cap»”. 6 Iar Domnul a zis: „Ați auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor săi care strigă zi și noapte către el, chiar dacă-i face să aștepte? 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”. 9 A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții. 10 „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameș. 11 Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hrăpăreți, nedrepți, adulteri, sau chiar ca vameșul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câștig». 13 Vameșul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer. Își bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!». 14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptățit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat”. 15 Îi aduceau și copilași ca să-i atingă; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau. 16 Atunci, Isus i-a chemat și le-a spus: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu! 17 Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra în ea”. 18 Odată, un conducător oarecare l-a întrebat: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. 19 Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. 20 Cunoști poruncile: «Să nu comiți adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!»”. 21 El i-a spus: „Toate acestea le-am păzit din tinerețe”. 22 Auzind aceasta, Isus i-a spus: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează-mă!”. 23 Dar el, auzind acestea, a devenit foarte trist, deoarece era foarte bogat. 24 Văzând că a devenit foarte trist, Isus a spus: „Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății! 25 Pentru că este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”. 26 Cei care l-au ascultat i-au spus: „Atunci, cine se poate mântui?”. 27 El le-a spus: „Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”. 28 Atunci Petru i-a spus: „Iată, noi am lăsat toate ale noastre și te-am urmat”. 29 Iar el le-a spus: „Adevăr vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soție sau frați sau părinți sau copii pentru împărăția lui Dumnezeu 30 și care să nu primească cu mult mai mult în timpul de față, iar, în veacul care vine, viața veșnică”. 31 Apoi, luându-i pe cei doisprezece, le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalím și se vor împlini toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului, 32 căci va fi dat pe mâna păgânilor și va fi batjocorit, insultat și scuipat; 33 și după ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia”. 34 Însă ei nu pricepeau nimic din acestea, căci acest cuvânt era ascuns pentru ei și nu înțelegeau cele spuse. 35 Pe când se apropia el de Ierihón, un orb stătea lângă drum cerșind 36 și auzind că trecea mulțimea, s-a interesat ce este. 37 I-au adus la cunoștință că trece Isus Nazarinéanul. 38 Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”. 39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”. 40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ți fac?”. I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!”. 42 Iar Isus i-a răspuns: „Vezi! Credința ta te-a mântuit”. 43 Îndată, orbul și-a recăpătat vederea și l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Și tot poporul, văzând [acestea], a dat laudă lui Dumnezeu.