1Amintește-ți, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Privește și vezi ocara noastră!
2Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre, la venetici.
3Am devenit orfani și nu mai avem tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4Apa noastră o bem pe argint și lemnul nostru îl aduc la noi cu plată.
5La gâtul nostru sunt urmăritorii noștri, suntem obosiți și nu avem odihnă.
6Am întins mâna noastră spre Egipt și spre Asíria ca să ne săturăm de pâine.
7Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi purtăm nelegiuirile lor.
8Sclavii stăpânesc peste noi și nu este cine să ne scoată din mâna lor.
9Cu viețile noastre facem să vină pâinea noastră: din cauza sabiei din pustiu.
10Pielea noastră s-a înfierbântat ca un cuptor de febra foamei.
11Au umilit femei în Sión, fecioare, în cetățile lui Iúda.
12Căpeteniile au fost spânzurate cu mâinile lor și fețele bătrânilor nu au fost cinstite.
13Tinerii au purtat râșnița și copiii s-au poticnit sub lemne.
14Bătrânii au încetat să mai fie la porți, tinerii, să mai cânte.
15A încetat bucuria inimii noastre, s-a prefăcut în jale dansul nostru.
16A căzut cununa de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!
17De aceea ni s-a frânt inima, pentru acestea ni s-au întunecat ochii.
18Pe muntele Siónului care este devastat, vulpile umblă pe el.
19Dar tu, Doamne, ești în veci și stai pe tronul tău din generație în generație.
20De ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești pentru multe zile?
21Fă-ne, Doamne, să ne întoarcem la tine și ne vom întoarce! Înnoiește zilele noastre ca mai înainte!
22Oare ne vei respinge și te vei mânia pe noi peste măsură?