1În ziua aceea, Debóra și Barác, fiul lui Abinóam, au cântat:
2„Pentru că [acei] conducători au condus în Israél și pentru că poporul s-a oferit de bunăvoie, binecuvântați-l pe Domnul!
3Ascultați, regilor! Plecați urechea, voi care conduceți! Eu voi cânta Domnului, voi cânta Domnului Dumnezeului lui Israél.
4Doamne, când ai ieșit din Seír, când ai mers din câmpia Edóm, pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat și norii au lăsat să cadă ploaie.
5Munții s-au clătinat înaintea Domnului; așa și Sinàiul, înaintea Domnului Dumnezeului lui Israél.
6În zilele lui Șamgár, fiul lui Anát, în zilele Iaélei, drumurile erau pustii și călătorii mergeau pe căi ocolite.
7Satele erau pustii în Israél, erau pustii până când m-am ridicat eu, Debóra, m-am ridicat eu, mamă a lui Israél.
8El își alesese dumnezei noi. Războiul era la porți, dar nu se vedea nici scut, nici suliță între cei patruzeci de mii ai lui Israél.
9Inima mea este alături de cei care hotărăsc în Israél, de cei din popor care se oferă de bunăvoie. Binecuvântați-l pe Domnul!
10Voi care călăriți pe măgărițe albe, voi care ședeți pe covoare și voi care mergeți pe drum, cântați!
11Din glasul arcașilor, la adăpătoare, acolo să se audă faptele de dreptate ale Domnului, faptele de dreptate pentru satele din Israél. Atunci poporul Domnului va coborî la porți.
12Ridică-te, ridică-te, Debóra! Ridică-te, ridică-te: Fă o cântare! Ridică-te, Barác, urmărește-i pe cei care te-au urmărit, fiule al lui Abinóam!
13Atunci cei care au rămas din popor au coborât cu nobilii. Domnul [însuși] a coborât pentru mine printre eroi.
14Din Efraím sunt cei a căror rădăcină este în Amaléc; După tine era Beniamín între popoarele tale; Din Machír au coborât cei care hotărau și din Zabulón, cei care mânuiau toiagul conducătorului.
15Căpeteniile lui Isahár erau cu Debóra; Isahár, ca și Barác, a fost trimis pe jos în vale. La pâraiele lui Rubén s-au făcut planuri mari.
16De ce ai rămas în mijlocul staulelor? Ca să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Rubén s-au făcut planuri mari.
17Galaád a rămas dincolo de Iordán. De ce trăiește Dan străin pe corăbii? Așér a stat pe țărmul mării și s-a odihnit pe malurile ei.
18Zabulón este un popor care a înfruntat moartea și Neftáli, pe înălțimile din câmpie.
19Au venit regii și s-au luptat; atunci s-au luptat regii din Canaán la Taanác, la apele Meghído, însă pradă de argint nu au luat.
20Din ceruri se luptau, stelele de pe cărările lor se luptau împotriva lui Siséra.
21Pârâul Chișón i-a măturat, străvechiul pârâu, pârâul Chișón! Suflete al meu, calcă în picioare puterea [lor]!
22Atunci copitele cailor ropoteau de goana, de fuga războinicilor lor.
23«Blestemat să fie Meróz!», a zis îngerul Domnului, «blestemați, blestemați pe locuitorii lui! Căci nu a venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre eroi».
24Binecuvântată să fie între femei Iaéla, soția lui Héber, chenéul! Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în cort!
25A cerut apă și ea i-a dat lapte; în cupă de nobili i-a adus smântână.
26Cu o mână a luat țărușul și cu dreapta, ciocanul fierarilor; l-a lovit pe Siséra, i-a zdrobit capul, i-a sfărâmat și i-a străpuns tâmpla.
27S-a ghemuit între genunchii ei: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut și a murit.
28Pe fereastră, printre zăbrele se uită mama lui Siséra și strigă: «De ce zăbovește carul lui să vină? De ce întârzie carele lui?».
29Cele mai înțelepte dintre prințese îi răspund și ea însăși își răspunde singură:
30«Oare nu au luat prada și acum o împart? O fată sau două fete pe cap de viteaz! O porție de haine colorate pentru Siséra! O porție de haine colorate și brodate! Una colorată și două brodate pentru gâtul prădătorului!».
31Așa să piară toți dușmanii tăi, Doamne! Dar cei ce-l iubesc sunt ca soarele când se arată în puterea lui”. Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.