1Era un om din muntele lui Efraím numit Mihéia.
2El i-a zis mamei sale: „Cei o mie o sută [de sícli ] de argint care ți s-au luat și pentru care ai blestemat chiar în auzul meu, iată, argintul este la mine: eu l-am luat”. Și mama lui i-a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!”.
3El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută [de sícli ] de argint. Mama lui i-a zis: „Ofer argintul [acesta] cu mâna mea pentru Domnul, prin fiul meu, ca să fac chip cioplit și chip turnat. Acum ți-l dau ție”.
4El i-a dat argintul mamei sale. Și mama lui a luat două sute [de sícli ] de argint și l-a dat topitorului, care a făcut chip cioplit și chip turnat. Și le-a pus în casa lui Mihéia.
5Micá avea o casă a zeilor; a făcut un efod și idoli și l-a consacrat pe unul dintre fiii săi ca preot.
6În zilele acelea nu era rege în Israél. Fiecare făcea ce-i plăcea.
7Era un tânăr din Betleémul lui Iúda, din familia lui Iúda; era un levít și locuia ca străin acolo.
8Omul a plecat din cetatea Betleémul lui Iúda ca să locuiască unde va găsi. Și, mergând pe drumul său, a venit în ținutul muntos al lui Efraím, până la casa lui Micá.
9Micá i-a zis: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Eu sunt levít din Betleémul lui Iúda și merg să locuiesc acolo unde voi găsi”.
10Micá i-a zis: „Rămâi la mine! Tu să-mi fii tată și preot și eu îți voi da zece [ sícli ] de argint pe an, un rând de haine și mâncare”. Și levítul a rămas.
11Levítul a început să locuiască la omul [acesta]. Tânărul a fost pentru el ca unul dintre fiii săi.
12Micá l-a consacrat pe levít: tânărul i-a fost preot și a locuit în casa lui.
13Micá a zis: „Acum știu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am un levít ca preot”.