John 8
1 Iar Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor.
2 Dar în zori a venit din nou la templu și tot poporul venea la el, iar el, fiind așezat, îi învăța.
3 Cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter și, punând-o la mijloc,
4 i-au zis: „Învățătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter.
5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?”.
6 Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.
7 Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat și le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea! ”.
8 Și, aplecându-se din nou, scria pe pământ.
9 Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc.
10 Isus s-a ridicat și i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?”.
11 Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuiești!”.
12 Isus le-a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieții ”.
13 Dar fariseii i-au spus: „Tu dai mărturie despre tine; mărturia ta nu este adevărată”.
14 Isus a răspuns și le-a zis: „Chiar dacă dau mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, pentru că știu de unde am venit și unde mă duc. Dar voi nu știți de unde vin sau unde mă duc.
15 Voi judecați după trup, eu nu judec pe nimeni.
16 Și chiar dacă judec, judecata mea este vrednică de crezare, pentru că nu sunt numai eu, ci eu și Tatăl care m-a trimis.
17 Și în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.
18 Eu sunt cel care dau mărturie despre mine însumi și despre mine dă mărturie Tatăl care m-a trimis”.
19 Atunci i-au zis: „Unde este Tatăl tău?”. Isus le-a răspuns: „Nu mă cunoașteți nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m‑ați cunoaște pe mine, l-ați cunoaște și pe Tatăl meu”.
20 Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie pe când învăța în templu; dar nimeni nu l-a prins, pentru că încă nu venise ceasul lui.
21 Apoi le-a zis din nou: „Eu mă duc și mă veți căuta, dar voi veți muri în păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi nu puteți veni”.
22 Deci ziceau iudeii: „Oare se va sinucide, că spune: «Unde mă duc eu, voi nu puteți veni»?”.
23 Dar el le-a zis: „Voi sunteți de jos, eu sunt de sus; voi sunteți din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta.
24 V-am spus că veți muri în păcatele voastre pentru că dacă nu veți crede că eu sunt, veți muri în păcatele voastre”.
25 Atunci i-au zis: „Tu cine ești?”. Isus le-a zis: „Ceea ce vă spun de la început.
26 Am multe de spus și de judecat cu privire la voi, însă cel care m-a trimis este adevărat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”.
27 Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl.
28 Așadar, Isus le-a zis: „Când îl veți fi înălțat pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că eu sunt și că nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învățat Tatăl.
29 Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place”.
30 Spunând acestea, mulți au crezut în el.
31 Deci le-a spus Isus iudeilor care crezuseră în el: „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei
32 și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera ”.
33 Ei i-au răspuns: „Noi suntem descendență a lui Abrahám și n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum poți să spui: «Veți deveni liberi»?”.
34 Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun că oricine săvârșește păcatul este sclavul păcatului.
35 Însă sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna.
36 Așadar, dacă Fiul vă va elibera, veți fi într-adevăr liberi.
37 Știu că sunteți descendenții lui Abrahám, dar căutați să mă ucideți, deoarece cuvântul meu nu găsește loc în voi.
38 Eu vorbesc despre cele ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceți cele ce ați auzit de la tatăl vostru”.
39 Ei au răspuns și i-au zis: „Tatăl nostru este Abrahám”. Isus le‑a zis: „Dacă sunteți fiii lui Abrahám, faceți faptele lui Abrahám!
40 Acum, însă, voi căutați să mă ucideți pe mine, om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu; Abrahám n-a făcut aceasta.
41 Voi faceți faptele tatălui vostru”. Ei i-au zis: „Noi nu suntem născuți din desfrânare; avem un singur tată: pe Dumnezeu”.
42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-ați iubi, pentru că eu am ieșit și vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis.
43 De ce nu înțelegeți vorbirea mea? De fapt, voi nu puteți asculta cuvântul meu.
44 Voi sunteți de la diavol, tatăl vostru, și vreți să îndepliniți dorințele tatălui vostru. El era un ucigaș de la început și nu s-a menținut în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Cine spune minciuna vorbește după [firea] lui, căci [diavolul] este mincinos și tatăl [minciunii].
45 Dar pentru că spun adevărul, voi nu mă credeți.
46 Cine dintre voi mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeți?
47 Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu”.
48 Iudeii au răspuns și i-au zis: „Nu spunem noi bine că ești samaritean și că ai diavol?”.
49 Isus a răspuns: „Eu nu am diavol, dar îl cinstesc pe Tatăl meu, iar voi nu mă cinstiți pe mine.
50 Totuși, eu nu caut gloria mea; este cineva care o caută și care judecă.
51 Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”.
52 Iudeii i-au spus: „Acum știm că ai diavol! Abrahám a murit; profeții de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci».
53 Oare ești tu mai mare decât părintele nostru Abrahám, care a murit? Și profeții au murit. Cine te crezi? ”.
54 Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care voi spuneți: «Este Dumnezeul nostru».
55 Dar voi nu l-ați cunoscut; însă eu îl cunosc și, dacă aș spune că nu-l cunosc, aș fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc și păstrez cuvântul lui.
56 Abrahám, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o și s-a bucurat”.
57 Atunci iudeii i-au spus: „Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Abrahám?”.
58 Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abrahám, eu sunt”.
59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns și a plecat din templu.