1Elifáz din Temán a luat cuvântul și a zis:
2„Dacă s-ar încerca un cuvânt către tine, te-ai supăra? Dar cine poate să-și țină cuvântul?
3Iată, tu i-ai instruit pe mulți și ai întărit brațele slăbite.
4Cuvintele tale i-au ridicat pe cei care se poticneau și tu ai întărit genunchii îndoiți.
5Iar acum, când [aceasta] vine peste tine, te superi, când te atinge, te înspăimânți?
6Oare nu erau teama ta [de Domnul] încrederea ta, speranța ta și integritatea, căile tale?
7Amintește-ți: cine a fost nevinovat și a pierit sau când cei drepți au fost nimiciți?
8După cum am văzut eu, cei care ară nelegiuire și seamănă durere le și culeg.
9De respirația lui Dumnezeu ei pier și de suflarea nărilor lui sfârșesc.
10Răgetul leului, glasul leului tânăr și dinții puilor de leu sunt abătute.
11Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei se împrăștie.
12Până la mine s-a furișat un cuvânt și urechea mea a prins o șoaptă din el.
13În coșmarurile din viziunile de noapte, când cade somnul adânc peste oameni,
14m-au cuprins teroarea și tremurul și mulțimea oaselor mele a fost făcută să tremure.
15Un duh a trecut prin fața mea și s-a zbârlit părul pe trupul meu.
16Stătea și nu i-am recunoscut înfățișarea; un chip era înaintea ochilor mei. Tăcere. Și un glas am auzit:
17«Oare este omul mai drept decât Dumnezeu sau bărbatul mai curat decât cel care l-a făcut?».
18Iată, nu are încredere în slujitorii săi și în îngerii săi se află defecte!
19Cu atât mai mult, cei care locuiesc în case de lut și au temelia în praf și sunt roși de gura moliei.
20De dimineață până seara sunt striviți și [nimeni] nu pune [la inimă]: ei pier pentru totdeauna.
21Oare nu este smulsă funia [cortului] lor? Ei mor, dar nu cu înțelepciune.