1Cunoști tu timpul când nasc caprele de pe stâncă? Ai urmărit tu durerile nașterii cerboaicelor?
2Numeri tu când ele împlinesc lunile și cunoști timpul când ele nasc?
3Ele cad în genunchi și dau la lumină puii lor și se eliberează de chinul lor.
4Puii lor prind puteri și cresc în câmp deschis, ies și nu se mai întorc la ele.
5Cine a lăsat liber măgarul sălbatic și cine a deschis legăturile măgarului nedomesticit
6pentru care am pus lăcașul în Arabáh și locuința, în ținutul sărat?
7El râde de agitația din cetate, nu aude zgomotul celui care l-ar forța.
8Rătăcește prin munți după pășune și merge în căutare după tot ce-i verde.
9Ar vrea bivolul să-ți slujească și ar sta peste noapte lângă ieslea ta?
10Poți tu lega bivolul cu funia [ca să tragă] la brazdă sau să grăpeze văile după tine?
11Te încrezi tu în el, pentru că mare e puterea lui, sau îi lași lui truda ta?
12Ești tu sigur de el că-ți va aduce înapoi sămânța și că o va aduna de pe aria ta?
13Aripa struțului bate cu veselie, dar ea este cu pene și puf de barză.
14[Femela de struț] lasă în pământ ouăle și le încălzește în țărână.
15Ea uită că piciorul le poate strivi și animalul de pe câmp le poate călca în picioare.
16Este dură cu puii ei, ca și cum nu ar fi ai săi. Chinul ei este zadarnic, dar nu o sperie.
17Căci Dumnezeu a făcut-o să uite înțelepciunea și nu i-a făcut parte de pricepere.
18Când bate din aripi spre înalt, râde de cal și de călărețul său.
19Dai tu putere calului și-l îmbraci cu o coamă care fâlfâie?
20Îl faci tu să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic [induce] spaimă.
21Scurmă în vale și se veselește de puterea lui; iese în întâmpinarea armurii.
22Râde de frică și nu se înspăimântă; nu dă înapoi dinaintea sabiei.
23Zăngănește pe el tolba, luciul lăncii și al suliței.
24Freamătă, se agită și înghite pământul; nu dă crezare decât sunetului de trâmbiță.
25La semnalul trâmbiței zice: «Aha!». De departe miroase bătălia, urletele căpeteniilor și strigătul de luptă.
26Oare prin priceperea ta faci să zboare șoimul și să-și întindă aripile spre Temán?
27Oare de gura ta se înalță vulturul ca să-și pună pe înălțime cuibul?
28El locuiește pe stâncă, poposește pe vârf de stâncă și pe întăritură.
29De acolo găsește el hrana și ochii lui zăresc până departe.
30Puii lui beau sânge și unde sunt cei străpunși,acolo este el”.