1Elíhu a luat cuvântul și a zis:
2„Ascultați, înțelepților, cuvintele mele și, voi care știți, plecați-vă urechea la mine!
3Urechea deosebește cuvintele așa cum cerul gurii gustă mâncarea.
4Să deosebim între noi judecata, să cunoaștem între noi ceea ce este bun!
5Căci Iob a zis: «Sunt drept, dar și Dumnezeu mi-a întors judecata.
6Pentru judecata mea, sunt luat drept mincinos; sunt slăbit de suliță, deși nu am vină».
7Care bărbat este ca Iob, care să bea derâderea ca apa,
8care rătăcește în adunarea celor care fac nelegiure, care umblă cu oamenii răzvrătiți?
9Căci el a zis: «Nu-i este de folos omului să fie plăcut lui Dumnezeu».
10De aceea, oameni [înțelepți] cu inima, ascultați-mă! Departe de Dumnezeu vinovăția și de Cel Atotputernic, nedreptatea!
11Căci după fapta omului el răsplătește și după calea fiecăruia el dă.
12Într-adevăr, Dumnezeu nu este vinovat și Cel Atotputernic nu pervertește judecata.
13Cine a vizitat în locul lui pământul și cine a stabilit lumea în întregime?
14Dacă și-ar pune la inimă [să facă] numai pentru sine, dacă și-ar retrage duhul și suflarea,
15orice făptură și-ar da duhul deodată și omul s-ar întoarce în țărână.
16Dacă înțelegi, ascultă aceasta, pleacă-ți urechea la sunetul cuvintelor mele!
17Oare cel care urăște judecata poate să guverneze? Sau pe cel drept și pe cel de vază îi poți face vinovați?
18Se spune oare regelui «Beliál » și nobililor, «Vinovați»?
19El nu caută la fața căpeteniilor și nu este străin față de strigătul celui sărac, pentru că lucrare a mâinilor sale sunt toți.
20Într-o clipă mor, la miezul nopții se cutremură poporul și se duce, sunt luați cei puternici, dar nu de mână [de om].
21Căci ochii lui sunt asupra căilor omului și vede toți pașii lui.
22Nu este întuneric, nici umbră a morții, ca să se ascundă acolo cei care săvârșesc nelegiuirea.
23El nu pune pentru om un termen ca să meargă cu Dumnezeu la judecată.
24Îi zdrobește pe cei puternici fără să cerceteze și-i face pe alții să stea în picioare în locul lor.
25Căci el recunoaște faptele lor: le răstoarnă noaptea și ei sunt zdrobiți.
26Ca pe niște nelegiuiți îi pălmuiește în locul unde [oamenii] văd.
27Întrucât s-au îndepărtat de la urmarea lui și toate căile sale nu le-au înțeles,
28ei au făcut să vină la el strigătul celui sărac, iar [Dumnezeu] ascultă strigătul celor nevoiași.
29Dacă el stă liniștit, cine-l poate învinui? Dacă își ascunde fața, cine-l va putea vedea? [El veghează] asupra neamurilor și asupra oamenilor deopotrivă,
30ca să nu domnească cel fățarnic și să nu fie curse pentru popor.
31I se poate spune lui Dumnezeu: «Suport, deși nu am greșit;
32ceea ce-mi scapă să văd, arată-mi tu! Dacă am făcut nedreptate, nu voi mai face»?
33După tine, trebuie el oare să răsplătească din moment ce tu refuzi? Tu alegi, nu eu: spune ceea ce știi!
34Oamenii cu inima [chibzuită] îmi vor vorbi și bărbatul înțelept mă va asculta.
35Iob vorbește fără știință și cuvintele sale sunt lipsite de prudență.
36Să fie încercat Iob la nesfârșit, pentru că are răspunsuri ca oamenii nelegiuirii!
37Căci adaugă la păcatul său vinovăția, bate din palme printre noi și-și înmulțește cuvintele față de Dumnezeu”.