1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți zdrobi prin cuvinte?
3Aceasta este a zecea oară că mă umiliți: nu vă este rușine să mă zăpăciți?
4Dacă într-adevăr am rătăcit, rătăcirea mea va locui cu mine.
5Dacă într-adevăr vreți să vă ridicați peste mine, reproșându-mi ocara,
6atunci să știți că Dumnezeu m-a înclinat, m-a înconjurat cu plasa lui.
7Iată, strig din cauza violenței, și nu este cine să răspundă! Strig după ajutor, și nu este cine [să facă] judecată.
8A îngrădit calea mea și nu pot trece și pe cărările mele a pus întuneric.
9M-a dezbrăcat de onoarea mea și a îndepărtat cununa capului meu.
10M-a dărâmat din toate părțile și mă duc, a smuls speranța mea ca pe un copac.
11Și-a aprins mânia împotriva mea, m-a considerat ca pe un potrivnic al său.
12Trupele lui vin împreună, și-au făcut drumuri împotriva mea; el și-a fixat tabăra în jurul cortului meu.
13I-a îndepărtat pe frații mei de la mine și cunoscuții mei s-au înstrăinat de mine.
14Au încetat [să mai fie] apropiații mei și m-au uitat cei care mă cunoșteau.
15Locuitorii casei mele și slujitoarele mele mă consideră ca străin, am devenit un venetic în ochii lor.
16Îl chem pe slujitorul meu, și nu-mi răspunde, cu gura mea îl rog.
17Suflarea mea este străină pentru soția mea, sunt de milă pentru fiii sânului meu.
18Până și copiii mă resping: dacă mă ridic, vorbesc împotriva mea.
19Mă disprețuiesc toți prietenii mei apropiați și cei pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20De pielea mea și de carnea mea atârnă oasele mele și am scăpat cu pielea de pe dinții mei.
21Aveți milă, aveți milă de mine, voi, prieteni ai mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22De ce mă urmăriți ca Dumnezeu și nu vă săturați de carnea mea?
23Ce n-aș da să fie scrise cuvintele mele, ce n-aș da să fie înscrise într-o carte!
24Cu un condei de fier sau de plumb să fie săpate pentru totdeauna în stâncă!
25Eu știu că răscumpărătorul meu este viu și că, în cele din urmă, se va ridica peste țărână.
26După ce îmi vor roade această piele a mea, fără carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.
27Eu îl voi vedea și ochii mei vor privi, și nu altcineva. Rărunchii mei se sfârșesc în mine.
28Veți spune: «Cum îl vom urmări?». Rădăcina acestui lucru se găsește în mine.
29Înstrăinați-vă de sabie, căci acestea sunt nelegiuiri [sortite] sabiei, ca să recunoașteți că există o judecată”.